dezvaluiri- tunelul timpului


Imi vine destul de greu sa vorbesc despre mine. Imi place sa cred ca sunt tanara (inca) . Daca ma intrebi repede cati ani am sunt tentata sa spun 31 . Am ramas cumva blocata la varsta asta desi au trecut niste ani buni de atunci si ridurile de la coada ochiului chicotesc si ma tradeaza. Dar probabil ca mai mult conteaza cum te simti. Eu ma simt inca de 31 si n-am de gand sa imbatranesc prea repede. Sper sa si reusesc. Oh si parca de cand m-am mutat acasa , chiar am intinerit. O fi pamantul de vina. Pamintul , mama Gaia , ma plec in fata ei cu umilinta in fiecare zi si-i multumesc pentru ce-mi ofera in schimb. Viata. Imi place sa simt pamantul revan in palme si sa-l mangai chiar si atunci cand il ranesc cu sapa sau cazmaua. Parca sunt copila de altadata , alergand desculta in tarna si cu parul in vant. M-am nascut si am crescut la tara la bunicii mei intr-un sat din zona de deal a Buzaului. Robesti se numeste. Cand eram mica ma gandeam la semnificatia acestui nume. Acum cred ca i-am gasit-o ; Rob esti , rob al pamantului si-mi place sa fiu asa. Oricum acolo ne intoarcem. Ai mei acolo ma asteapta… dar inainte de asta mai am de incercat cateva lucruri.

Nu prea stiu ce sunt dar stiu sigur ce voi fi.

„Viata-mi s-o trece ca un foc,

un jar mocnit si fara valvataie ,

un vis al timpului ce-ncet se scurge , pierdut intr-un fantastic joc..

Voi fi fericita si voi arde ca o aschie uscata.

Apoi voi plange, singura voi fi …

Atat de singura incat ecoul pasilor mei printre ganduri

ma va face sa tresar.

Apoi voi dori sa dispar…

Dar inc-o flacara voi fi ,

Inc-o iubire

Si inc-un strop de apa peste mine,

ma va preface-ncet in scrum

Si -am sa ma schimb in praful de pe drum…

Voi fi pamant…iar trupu-mi drept va fi un trunchi batran

Picioarele-mi se vor schimba in radacini

si parul meu in pajiste cu flori de iasomie

iar bratele-ncarcate de lumina

in ramuri grele ,

se vor scutura de floarea alb-a sufletului meu.

In umbra visurilor mele , vor paste linistiti mereu alti cerbi ai sperantei.

Dar intr-o zi ,

un taietor de lemne va veni – nu vei fi tu acela-

Imi va desparte crengile de trup

si m-oi preface-n scanduri fine,

albe si drepte lunecand cuminti

pe apa sortii-n jos.

Ma voi asterne cetina de brad,

iubirii tale fraged pat.

Izvor voi fi de apa vie

doinind pe rana dragostei si , cine stie ,

ma voi ingemana cu marea intr-o zi;

neant , eternitate , valul ei voi fi

imbratisand aceleasi tarmuri ale tale

sau …urma pasilor tai pe nisipul moale…

Voi fi pamant…

M-oi ridica pe-un fir de vant

si pasare voi fi

Voi sageta albastrul nesfarsit

Apoi

un vanator necunoscut – nu vei fi tu acela-

ma va ucide cu un gand .

Voi fi pamant,

Ulcior de lut ciocnit cu vin la nunti.

M-oi sparge-n mii de cioburi

De prin curti

m-oi aduna in munti.

Voi creste floare-n parul unei fete

Parfumul meu , iubirea sa i-o-mbete

Voi fi un abur alergand ;

fiinta fara trup , doar sufletu-mi arzand

in palcuri descantate de padure,

in hora ielelor neprinsa de gandire.

Materie ce-si va cata o forma-n vesnicie

sau … puful diafan de papadie.

Si roua diminetilor voi fi

peste copacii adormiti in leagane de frunze.

Voi fi tacerea ta de ganduri nepatrunse.

Racoarea noptilor…

Tu nu vei sti

cand cu o boare-ti voi atinge fruntea-nfierbantata

In toamna vremii aramie frunza am sa fiu , uitata…

Voi fi pamant…

Si stropi de ploi voi fi

si al lor cant.

Voi fi un fulg de nea

cazut usor pe mana ta ,

ma voi topi la focul sufletului tau

si-n ochii tai ,

o lacrima voi fi,

ce va cadea pe-ascuns

la moartea mea.”

 Cuvintele acestea le-am scris cu mult , mult timp in urma . Mai bine zis mi-au fost „dictate” de o entitate necunoscuta intr-o noapte ploioasa , pe cand fumam o tigara intr-un balcon , la niste rude in Brasov. Aveam 19 ani si a doua zi aveam examen de admitere. Un strop de apa imi stinsese tigara. Am aprins-o din nou si apoi cuvintele au curs pur si simplu .  Am terminat tigara tremurand de emotie si fara sa aprind lumina am inceput sa scriu pe hartiile insirate pe masa. N-am avut curajul sa citesc atunci pe loc ce scrisesem. Le-am citit a doua zi infrigurata si de atunci n-am schimbat nici macar un cuvant. Si tot de atunci caut un titlu. Inca nu l-am gasit…

10 thoughts on “dezvaluiri- tunelul timpului

  1. Am observat dupa postarea ta cea mai recenta ca esti foarte trista. capul sus, totul va fi bine. Notiunea vointei are putere mai mare uneori decat „tunelul timpulului”. Esti prea puternica pentru a fi tocmai acum pesimista. Imi pare rau de problema ta, dar tocmai de aceea, noi, oamenii, avem nevoie de tine puternica si darza. Nu conteaza ca nu ne stim unii pe ceilalti. Uneori, o vorba de duh darama muntii. Cu drag.

    1. Mada imi spune de obicei „mamuto, tu daca vrei muti si muntii din loc dar daca esti desteapta ii lasi la locul lor” . Teama mea cea mare e ca daca voi fi pusa sa aleg , sa iau eu decizia in locul lui , nu voi sti cum e mai bine. E o responsabilitate enorma si pur si simple mi-e frica. Oricum , dupa asta , dupa ce va trece totul , pentru ca va trece , nu?, mi-am propus sa clachez . Uite-asa! E ca o supapa de siguranta , cand psihicul ajunge la limita , pentru a nu face explozie iremediabil , se autoblocheaza. Bat campii deja si asta nu e bine. Vineri trebuie sa fiu acolo alaturi de el , luni trebuie sa fiu alaturi de Crina la examenul de admitere , in restul timpului sa fiu alaturi de ai lui care sunt in varsta si nu tocmai bine … Si eu? Eu ce fac? Sa am vointa sau sa fiu desteapta?:(

  2. Ca sa fiu sincer, la „Metamorfoza” m-am gandit si eu si exact din acelasi motiv am renunta la cuvant. In plus, exista un volum de versuri publicat de o amica de a mea, stirista pe vremuri si astazi plecata in Monreal, Virginia Mateias, volumul ” Metamorfoza” editat si publicat la editura damboviteana Sfinx 2000. Cu drag ma voi mai intoarce. Multumesc pentru comentariul la „provocarea” de pe blogul meu, am si raspuns dealtfel. Iar postarea ta de fata am propus-o pe Polimedia.us/fain , unde poti veni si tu, caci e „fain”. Cu alte cuvinte, ai vizitatori aproape dublu fata de ieri. Vizitatori de bun simt, desigur.
    Adi.

    1. Multumesc Adi,
      din pacate cateva zile voi fierbe in suc propriu ( chiar la propriu) deoarece astept un diagnostic pentru sotul meu internat la Fundeni. Cum de s-a nimerit ca tocmai la noi sa apara ceva nemaivazut , nu stie nimeni ce e , nu au mai pmenit , etc. Probabil ca voi avea doar postari pesimiste (daca voi avea) pentru ca sincer sunt extrem de ingrijorata. Incerc sa-mi tin curajul , cum se spune , dar numai sufletul meu stie…
      Te mai astept.

  3. Daiana, ai un blog foarte original si profund. Versurile izvorasc din fiinta ta ca un evantai de ganduri care trimit spre un posibil titlu, candva, undeva, ” cand vei sageta albastrul nesfarsit” si te vei ” aduna in munti” crescand ca o floare ” in parul unei fete”. Poate ca s-ar potrivi ca titlu al acelor versuri minunate, ravasitoare, profunde, sensibile, cum ar fi de exemplu….folosind si parte din titlu…” Eternitate in tunelul timpului”. Toate cele bune.

    1. ma gandeam ca Metamorfoza ar putea fi un titlu , viata e o metamorfoza continua dar parca nu-i destul de poetic…? Multumesc pentru sugestii. Ma voi gandi si la varianta asta. Te mai astept

  4. Sunteti o femeie minunata,am sa ma gandesc la un titlu pentru ca merita cu prisosinta.Voi reveni mereu pentru a reciti aceste ganduri.

  5. Azi m-ai facut sa plang si nu e frumos… ca stiu ca tii la mine… M-a impresionat enorm poezia: pentru mine titlul cel mai potrivit ar fi ”VOI FI…”; cel putin pentru mine alt titlu mai potrivit si mai evident rezultand din context, poate nu as gasi decat daca mi-as stoarce creierii. Ia sa vedem, ca sa-mi mai treaca de plans sa-mi storc putin creierii; totusi, nu-mi vine altceva in minte. Asa ca sa depasesc faza asta trec la analiza literara a poeziei. Deci poetul era bantuit de febra examenului si in delirul lui a anticipat evenimente care nu se -sau se vor fi intamplat… am glumit.Fata da’ ce metafizica zace in tine! Serios acuma, stiam ca esti o fiinta sensibila dar nu ma asteptam sa-mi semeni asa de mult; nu stii ca nu ai de ,unde da-ti spui io ca si pe mine m-au bantuit inca din frageda tinerete asemenea ganduri si mai ma bantuie si acuma uneori si mai scriu si io dar nu le-am aratat ca „mi-e rusine”; ca noi astia de pe vremea pionierilor asa am fost crescuti si nu am stiut sa „ne promovam valorile care zac in noi”; ca asa zicea tata( unchiuletu’) ca calul bun se vinde din grajd. Eu am scris si in franceza(sic!). Cand ne intalnim propun sa facem o sezatoare.Uite vezi , chiar acuma mi-a venit ideea ca daca mai tine mult criza ma mut peste drum de tine in campul cu maci al lui tatatie si chiar putem face sezatori la propriu cu acul si ata, cu andrelele, cu impletiturile cu poeziile si nasul canta la chitara! Ar fi super! Ba nu:va fi super! Pana ne vom reantalni voi cauta mazgalelile mele si facem un cenaclu, da’ de-ala cu foc de tabara ca avem unde! Si sa privim si stelele, ca de acolo se vad multe; si sa ne miroasa a regina noptii si a menta chinezeasca si a iarba inrourata. Sa ne prinda rasaritul si sa ascultam clopotele de la bisericuta… Da. Esti tanara; si asa cred ne ramane sufletul tuturor pana se elibereaza. Ne maturizam si constientizam tot mai multe „adevaruri”, trec anii peste noi si nu stim cand(ba stim ca noi ii lasam sa treaca ) dar sufletul ne ramane tanar si nu cred ca este vreun muritor care sa spuna ca e pregatit pentru trecerea de dincolo. Cu toate astea, mamica celui mai bun prieten al fiului meu imi spunea in urma cu trei saptamani ca ea cu viata de apoi e impacata;cu viata asta pe care suntem obligati sa o traim nu s-a impacat.Are dreptate intr-un fel: esti obligat sa suporti tot felul de oameni si atitudini in diverse conjuncturi in societetea de azi.Vorba cantecului: nu ne-am nascut in timpul potrivit. Apropo de asta vreau sa-ti spun ca prima data am auzit cantecul asta toamna. Eram in masina si mergeam la serviciu. Se difuza la radio si cand a inceput corul de copii am inceput sa plang nostalgic.Am oprit la semafor si a terminat corul si a inceput solistul; ascultam versurile si plansul meu meu a luat-o pe un fagas dureros.Ma durea sufletul-senzatia aceea reala de durere in gat si in plex si am inceput sa plang in hohote! La semafor! Iti dai seama ce pariuri se puteu pune pe seama asta de catre cei ce m-au vazur:ba ca m-a inselat, ba ca l-am prins ba ca m-au disponibilizat. Aiurea! Eu plangeam pentru ca dupa 21 de ani de „pribegie” tu intelegi ce vreau sa spun, simte m ca nu e locul meu aici si acum ,si basca nostalgia epocii trecute. Nu iubesc comunismul si am urat cozile la care stateam zile in zile pe scaunel la alimentara de vizavi, dar am iubit iernile cand in bradul din fata casei incarcat cu zapada curata, ciripeau vesele vrabiutele si cand ne dadeam cu sania pana la gazarie fara sa ne fie frica de masini. Acum pe copilul meu nu pot nici pe trotuar sa-l mai trag cu sania de masinile nesimtite parcate aiurea!Sa fim noi niste inadaptati? Avem nevoie de psiholog sau mai rau de psihiatru? De ce trebuie sa ne izolam noi oamenii”normali” de restul celor multi si prosti si care „conduc lumea”?! Si de ce ne-am lasat condusi de ei?!Am obosit pentru azi… Mai vorbim!(a venit sefu’)

    1. Hei Lus,
      Nu asta a fost intentia mea. Adik’ sa te fac sa plangi ca inseamna ca la ganduri de ploaie chiar ajungi la psihiatru. Fac doar niste constatari. Raspunsul la intrebarea ta e simplu. Nu suntem inadaptati pentru ca inca existam si ne zbatem. Face parte din abilitatea noastra de a ne adapta. Instinctul de supravietuire , porunca lui Dumnezeu ” Sa nu ucizi” – nu ne lasa sa ne pierdem in hatisul asta de viata. Asta nu inseamna ca trebuie sa mergem cu gloata. Fiecare isi alege calea. Si din cand in cand putem evada din inclestare in lucruri frumoase , in emotii inaltatoare , intr-un lan de maci rosii ca viata. Ne incarcam bateriile si trecem peste obstacole. Nu spune nimeni ca nu avem voie sa obosim. Dar nici ca nu ne putem odihni , in amintiri placute , in bucuriile pure ale copilariei. Ele sunt cele ce ne definesc , ele ne-au facut asa cum suntem si de acolo ne tragem seva si puterea .
      da un search pe http://www.puzzledreams.com Viata e un puzzle de vise spune gazda site-ului si eu subscriu. Te pup si te mai astept la sezatoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s