never say never


 

Daca cineva mi-ar fi spus asta vara ca anul asta voi avea nu unul ci doi catei din care unul sa-l tin in casa , as fi zis ( ce-am si zis de altfel) Eu?! Catei ?! Niciodata. Locul cateilor e la tara , la curte macar si in niciun caz in casa. Ce sa fac eu cu un caine de apartament? Sa-mi roada incaltarile si mobila , sa faca pipi pe unde apuca si alte treburi mai murdare? Nu , multumesc , nu mai vreau copii mici cel putin deocamdata. Si pana la nepoti mai e ceva drum de batut. Eu , caine? Niciodata.

Dar… Never say never

Nu pot spune ca nu-mi plac animalele. Nascuta , crescuta si traita la tara , orasenizata doar prin studii dar ramasa taranca in fundul sufletului , am iubit mereu animalele dar asa in felul oamenilor de la tara. Cand eram copil ma jucam cu pisoii nostrii si-ai vecinilor. Mangaiam si sarutam pe boticuri mieii si iezii proaspat fatati si uneori ( foarte rar, as fi pus mana pe vreun catelandru dar mi-era frica sa nu ma muste). Iubeam animalele pentru utilitatea lor mai mult decat pentru devotamentul lor sau ca pe animale de companie. Strambam mereu din nas cand vedeam cate o cucoana batraioara carand cate un motan grasan in cusca ( Buna ziua, ce mai faceti ? – uite s-a imbolnavit asta micu(care miorlaia lugubru) si ma duc cu el la cabinet.) auzi , la cabinet , unui copil de pe strada nu i-ar da cativa leuti pentru o paine dar merge cu cotoiul la “cabinet” Pfui, ce de fumuri… Pisica sa stea sa prinda soareci si cainele sa pazeasca, ce atata … Tati , Dumnezeu sa-l odihneasca , nu suporta pisicile de cand eram eu mica rau , cand pisica noastra de la Robesti era sa rastoarne lampa peste caruciorul meu. Lampa cu gaz , am prins si acele vremuri. Electricitatea era un lux pe care nu si-l permiteau multi (nici azi , daca stau sa ma gandesc mai bine ca mi-au trebuit trei ani sa trag curent la casa). Totusi pe vremea cand stateam la bloc am avut cateva tentative si asta datorita Crinei. Ea era autorul moral.Si eu nu-i puteam refuza nimic. Are un talent fata asta a mea de a obtine tot ce-si doreste , cu o privire , cu un zambet , cu o rugaminte , fie si cu o tacere sugestiva , ca nu poti ramane indiferent. A adus odata acasa ( cred ca era prin clasa a doua) trei pui de maidanez , frumosi , jucausi si tare infometati. Bineinteles ca pana am ajuns eu acasa i-a indopat cu lapte cu paine de stateau sa le plesneasca burtile. Cateii si mai prostanaci au mancat absolut tot de cate ori au fost serviti. Dupa lungi parlamentari – hai mamai , uite ce mici sunt , ai tu inima sa-i lasi noaptea pe strada sa-i manance alti catei , nu au mama , nu are cine sa-i apere, uite nici macar nu fac pipi mult , sunt prea mici….ma rog , tot arsenalul – am cedat ; bine , doar in noaptea asta si maine poate le gasim niste parinti adoptivi. Ma gandeam sa-i opresc totusi unul , sa-l duc la soacra-mea la curte.Zis si facut. S-a jucat cu ei pana n-au mai putut si hai la culcare. Unde tinem cateii ? In baie. Pai ce-a fost chip? Ca dupa vreo ora de scancete si racait la usa au inceput plansetele serioase ( bietii de ei nu se simteau bine) si noaptea s-a transformat in cosmar . Pana dimineata am tot spalat in baie , treaba mica , treaba mare si voma de catel ca erau superghiftuiti. A doua zi , cu ochii rosii de nesomn , i-am luat pe toti trei , i-am pus Crinei in brate si doar atat i-am spus – Dispareti. Si inca o data mi-am zis – eu, caini in casa , niciodata.

Am aflat dupa ce s-a intors acasa ca de fapt fusese fraierita de o colega de clasa care voia sa scape de ei. Si-si gasise bleaga , pe Crina , suflet milostiv , Maica Tereza a animalelor si-a copiilor amarati din cartier. Pentru ca-si dadea toti banii de buzunar pe bombonele pe care le impartea cu larghete tuturor. Cand isi facea ea aparitia , toata copilarimea incepea sa strige , a venit Criiiinaaaa si ne da bomboane. Vai ce mandra se simtea. O certam uneori ca-mi aduna tot maruntisul de prin genti si buzunare pentru asta. Era la gradinita si orice hartie mai mica de 100 pentru ea era maruntis. Ha! Asta era Crina si nici acum nu s-a schimbat . Si-am sa va spun de ce.

Pentru ca toamna trecuta , de ziua ei ( majorat , 18 ani , chef cu colegii la noua casa , fite , ma rog) cand am intrebat-o ce-si doreste a raspuns cu candoarea-i obisnuita :

-Mami , tati nu vrau nimic altceva decat un catel. Da sa fie mic , sa doarma cu mine in pat , sa fie alb si sa ma iubeasca. Te rooog. Daca nu se poate , altceva nu vreau.

-Mai Crina , stai sa vezi , ca nu se poate , ca nu e loc , ca face mizerie

-O sa am eu grija de al , o sa-l invat de mic ce trebuie sa faca , o sa-l hranesc si-o sa-l scot la plimbare, hai , va rooog. Daca nu , alceva nu vreau.

    Asta se intampla cam cu vreo luna inainte de ziua ei.

-Ce facem mai tata cu fata asta? Hai mai Cri , nu vrei si tu o bijuterie , haine , farduri , excursie , ceva , altceva decat un caine?

-Nu si nu , nimic altceva. Imi luati?

-Mai vedem…

Apoi venea pe la fiecare,

-Stii ,am citit pe net ca daca vrei sa ti se indeplineasca o dorinta trebuie s-o vizualizezi , s-o traiesti ca si cum ar fi deja implinita.

-Da? Interesant ,ziceam eu cu juma’ de gura , neatenta.
-Uite, asta e catelul meu , e un bichon maltez , are doar o luna si-l cheama Kimi.

Si mangaia de zor un catel imaginar.

-Nu-i asa ca e scumpic? Uite , pune si tu mana pe el. Vezi ce pufos este?

-Crina , parca ai avea doi ani , mama .

-Hai mai mama , hai mai tati , asta vreau de ziua mea.

Si uite-asa ne-a terorizat zi de zi cu vizualizarea excesiva a dorintei ei ca pana la urma …

Am cedat din nou. Dar i-am facut figura si noi. Pentru ca pana in ultima clipa am zis nu. Desi catelul era deja la Madalina l-a Bucuresti de o saptamana. Ba o mai si sicanam uneori

-Cum mai stai cu vizualizarea Cri? Vezi , mai incearca tu dar eu iti spun foarte clar. Nu catel in casa. Uite , luam unul de curte , sa stea afara.

-Da eu vreau sa doarma cu mine in pat.

-In pat ? Niciodata.

Si-a venit ziua cea mare. Ziua Crinei. Felicitari , urari de bine , a sunat-o mamaie , tataie , matusa si alte rubedenii , a venit si Madi de la Bucuresti… Crina s-a uitat absent la fiecare, a raspuns aproape monosilabic si s-a intors la Family Guy, aproape plangand. Era absorbita de serialul ala tembel ( nu stiu de ce nu-l pot suferi) si atunci a aparut el. Era mic si speriat , un ghemotoc de blana alba , chinuindu-se sa iasa dintr-un fes. Aveam cativa prieteni in vizita , cu copii mici mici. -Uite , a strigat unul.

Crina nu i-a acordat nicio atentie. L-am scos din fes si l-am impins usurel spre ea. A intors capul , s-a uitat fara chef , s-a intors la calculator si din nou la catel. Si -a ramas muta, tremurand de emotie. N-am vazut in viata mea mai multa bucurie pe fata ei ca atunci. Si iata-l pe Kimi cand “santea el mic” si prostanac. Mic precum o jucarie de plus si cu doua margele de ochi albastri ca cerul. Cei mai frumosi ochi din lume la un catel , iar el a devenit cel mai mic bebic al familiei.

Si inca o data spun “never say never” Acum doarme cu mine in pat , cand l-a muscat o capusa nenorocita am fost disperata si-am chemat veterinarul noaptea , il pup toata ziua , il scot afara la joaca , ma tavalesc pe jos ca un copil , ii cumpar cea mai desteapta mancare de catei , i-am luat jucarii , ii spal scutecele pentru ca tot in casa face. Mi-a rontait toti papucii , mi-a zgariat usa de la baie , l-am invata sa nu-i mai fie frica de scari , ii fac baie cand se baga in noroaie , l-am invatat sa stea cuminte pe scaunul din fata al masinii ( ii place sa se uite pe geam si sa-i fluture urechile) si n-a ramas coltisor din toata casa sa nu fie marcat de el. E stapanul absolut si nu da doi bani pe comenzile noastre. Vine cand are chef , doarme unde are chef , ne roade de coate cand stam la masa ( adica el trebuie sa manance odata cu noi), se enerveaza cand il necajim. Pe de alta parte ne iubeste neconditionat , sare ca o mingiuca de ping-pong cand venim acasa , pune boticul si scanceste incetiosr ca un bebelus cand plecam de acasa , ne alinta cand suntem suparati , maraie cand aude noapte vreun zgomot , un marait usurel , mai mult un pufnit si doar daca e grav latra ca sa ne trezeasca , alunga toate javritele de pe strada care s-ar apropia de terenul lui. Si rade , rade ca un tantalau cu gura pana la urechi , stie ca ne place si ne binedispune , face ture periculoase din sufragerie in bucatarie , ia curba pe doua labe ,are cel mai bun loc pe canapea , se tine dupa noi ca un milog indiferent ca trebuie sa faca 1000 de pasi pentru asta, e un smecher de nu-i adevarat si…de-ar fi sa i se intample ceva am fi devastati cu totii. Ce mai , face parte din familie. Acum are 10 luni.

Si ce spuneam ? Never say never.

Si ca sa completam tabloul i-am luat si un fratior , pe Rex , un ciobanesc german (tatal ciobanesc pur si mama corcitura cu hasky) mai mic de varsta ( acum are 8 luni) dar de 10 ori mai mare. La fel de nebun si la fel de prostanac. Atat ca p-asta nu-l mai putem struni asa de usor ca pe Kimi. L-am adus de la fratele meu prin martie , era destul de maricut dar nu mai fusese cu masina niciodata si era teribil de speriat. A plans tot drumul de la Berca la Giurgiu de dorul alor lui, i-a fost rau , L-am tinut de frunte ca pe aia mici si el nu s-a dezlipit de piciorul meu. Ma imbratisa cu labele strans ,strans si scancea ca un bebic. La fel face si acum cand ma apropii de el. Eu sunt mama lui. Se ridica in doua labe si ma prinde de mijloc si incearca sa ma linga pe fata. Bag mana in gura lui fara teama pentru ca niciodata nu a strans decat asa usurel , tatoneaza parca sa nu ma raneasca. Il tinem legat dar … ati vazut ce mi-a facut pe terasa. Nu l-am batut , ca n-avea saracul nicio vina , mai ales ca nu mi-a stricat gradina . Dar trebuie sa ne gandim serios sa-i facem un padoc ,ceva sa se miste liber ,ca la plimbare n-am cum sa-l scot. Nu l-am dus la dresaj si nu stiu ce s-ar putea intampla daca se enerveaza.Nu l-as putea tine in frau. E un caine rau ,e un caine de paza adevarat. Nu intra nimeni in curte fara sa stie el. Are el o privire inteligenta dar e neastamparat , e “mic” si el , de! Are un stil caraghios de a alerga , nu stiu cum isi arunca laboantele alea uriase , ca-ti vine sa razi de fiecare data.E foarte puternic , rupe lantul , cara si cusca dupa el la o adica . Mi-a mancat un pui de liliac , o tufa de gard viu , a sapat transee pe langa alee si-i place sa stea in ploaie.Si-i mai place sa se harjoneasca cu Kimi. Ma bucura asta dar nu prea-i las pentru ca e tare balos cand se joaca si Kimi trebuie sa intre automat la baie. Nu-i place lantul (cui ii place?) si ultima data mi-a luat o ora sa-l leg la loc. Sper sa tina mai mult de data asta. Ei da , asta e povestea cateilor mei.

Anunțuri

4 gânduri despre „never say never

  1. m-am gandit sa-l duc la dresaj. dar costa al dracu’ de mult. desi cred ca s-ar merita. ieri s-a incurcat cu lantul de picioarele din spate. Nu stiu cum a reusit dar scancea ingrozitor. Eu care sunt mama lor – a bitch in toata regula – am sarit imediat sa-l descurc. prostul s-a incurcat si mai tare si m-a incins si pe mine peste picioare si mi-a facut niste vanatai de toata frumusetea de la genunchi in jos. Iar trebuie sa umblu doar in pantaloni vreo luna. Om vedea dupa ce vine Mada de la spital. Of Doamne , numai de-ar fi bine…

  2. 🙂 Vreau si eu din ala micu’…e asa de scump.
    Pana acum am avut numai caini mari: un ciobanesc pe care l-am dat pentru ca incepuse sa imi manance gainile si o catea maidaneza care mi-a murit saraca.
    Si acum sotul vrea catel…adica catea. Noua ne plac mai mult fetele, parca sunt mai de casa. Si ma gandeam la unul mic, sa pot sa il iau cu mine cand mai plec pe undeva.
    Cainele ciobanesc pe care l-am avut era bezmetic rau. Tot asa avea rau de masina. Vomita imediat cand plecam cu masina. Si era agresiv daca se apropia cineva de noi. Nu puteam nici ” buna ziua” sa zic cuiva, trebuia sa il tin strans in lesa.
    Ai grija cu ciobanescul tau cand o avea 1 an…atunci incearca ei sa si-o ia in cap putin. Trebuie sa ii arati cine este stapanul.

  3. toti am fost plini de principii sanatoase la un moment dat 😀
    cand ne-am luat prima catelusa, o saptamana am facut nopti albe, cu randul, ca s-o obisnuim sa doarma, ca un caine civilizat, intr-o alta incapere ( in pat cu noi cu noi ar fi fost o grozavie absolut neigienica!!!)
    6 luni dupa…sotul meu, care cadea primul secerat,eu mai intarziind la cate-un film, striga din dormitor: trimite catzaua ca nu pot adormi singur!

  4. super tare Daiana…asa mi s-a intamplat si mie…
    acum,de dorul lui mami,fimiu atat s-a milogit..incat am cedat si are un pisic…nu am suferit pisicile niciodata,nu le plac,nu imi place privirea lor..dar cine e la mine in casa acum? Jamal…
    si nu stiu cum o sa ma impac cu el..dar incerc..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s