spitalele din Romania


 

Ai zice ca viata mea in ultima luna a devenit un cerc inchis. Drumuri la spital si catei. Am uitat de gradina , de casa , de copii, de mine. Ma simt ca un soarece mizerabil intr-o capcana nenorocita si in fata unicei gauri de scapare sta o mata afurisita sa ma prinda in gheare. Si inca nu vad nicio iesire. Ma uit in jur si nu-mi pasa ca iarba a crescut si trebuie taiata , ca de atata ploaie au putrezit si aracii din rosii , ca buruienile au invadat straturile de flori , ca se rup crengile prunilor de fructe , ca ghivecele nu mai sunt inflorite. Casa a devenit un loc strain , un loc in care frunzaresc absenta trei canale tv far sa vad nimic , un colt de masa si-un colt de paine , un loc in care ma framant de seara pana dimineata zgaindu-ma la o luna chioamba pentru a relua framantarea a doua zi , necontenit , in aceleasi ceruri tulburi. Observ si nu-mi pasa de nimic altceva decat de el. Am plecat pentru o investigatie si s-a ajuns pe masa de operatie. Incertitudine , nu se stie ce , cum , de ce natura, din ce cauza. Urmeaza sa mai asteptam , sa vedem , apoi o alta operatie…

Daca as dori ceva cuiva , le-as dori guvernantilor sa fie macar pentru o zi , bolnavi de rand intr-un spital din Romania.

E revoltator ce se intampla acolo. Genocid e un cuvant prea bland. Uitasem de-acu 12 ani ce inseamna un spital. Si atunci inca mai insemna ceva apropiat de sensul cuvantului. Acum spital inseamna doar o fabrica de tocat nervi si bani. Un loc in care te duci bolnav de una sau alta , nu esti sigur daca pleci vindecat dar sigur te imbolnavesti de cap , de neputinta ,de umilinta ,de revolta.

Nu zic nimic de medici desi spuneam candva ca nu-i suport. Poate din teama de boala nu-i suport. Ei sunt buni ( cei care sunt medici intr-adevar, nu exista padure fara uscaturi si nu toti pot fi docenti dar chiar si asa poti sa dai dovada de … nu omenie , nici respect , … de bun simt macar )

Nu vorbesc aici nici de medicii de familie ( care familie , unde ne credem , in ce tara visez eu , am citit prea multe romane in care familii de pacienti treceau in familii de medici uite-asa din tata in fiu), medici de familie care habar n-au ca esti al lor ca ei sigur nu-s ai tai. La care trebuie sa te caciulesti pentru o nenorocita de trimitere ( ca daca el nu stie sau nu poate , sa nu te trimita nici la altul mai rasarit). Doamne , am sa studiez Constitutia , sa vad ce dracu scrie la drepturile fundamentale ale cetateanului roman. Si despre sanatate ce se spune? Pana la Dumnezeu te mananca sfintii. Asa este. Pana sa ajungi la un medic , te omoara ceilalti.

Deci , nu exista paturi , nu exista lenjerie ( chiar asa , de spital cum e ea , de saracie , uzata , rupta , patata dar macar curata , fara plata de rigoare).

Nu exista medicamente , nici macar o tableta de algocalmin ( apropos , s-a scumpit al naibii si banalul algocalmin , ce sa mai zic de altele).

Nu exista pansament , vata , leucoplast ,seringi.

In sala de operatie nu exista ser. Inainte de operatia propriuzisa , medicii executa operatia “hai sa vedem cine ne-a furat serul sa -l furam inapoi” Reclama cu sala de operatie in care echipa batea darabana in asteptarea sangelui pentru transfuzie mi se parea prima data o gaselnita publicitara ( mmmoooaaama ce imaginatie bolnava , ziceam eu), acum cred ca e slaba , realitatea e mult mai crunta. Nimeni nu se uita la tine daca nu cotizezi la completarea a ceea ce taie guvernul mai ceva ca in carne vie.

-Imi dati si mie un cearsaf curat , ca asta e cel ramas de la pacientul care tocmai a plecat .

-Nu avem , vine raspunsul sec , insensibil deja , enervat si acru. Mai are sa-ti spuna “de ce nu ti-ai adus de acasa”. Pentru ca de acasa trebuie sa-ti aduci tot , absolut tot , daca poti si-o asistenta , e bine s-o aduci si pe ea ca la spital “nu avem”.

S-o iau cronologic . Dupa mai multe amanari a sosit si ziua Z, in sfarsit vom vedea ce e cu nenorocitele alea de tumori , pe care , cu toate ecografiile din ultima jumatate de an , nu le-a vazut nimeni. Cea care le-a vazut era poate prea tanara si entuziasta si-a mai avut si inspiratia sa scrie ca sunt atipice , ca n-a mai vazut asa ceva si ca pur si simplu nu stie ce sunt. Fapt ce le-a dat batai de cap celorlalti care la fel , nu mai vazusera , nu mai auzisera, etc. Noroc ca medicul la care am ajuns e un profesionist.

Doua ore si jumatate a durat investigatia , care s-a transformat in final in operatie ( una dintre ele a fost extirpata ). Doua ore si jumatate de asteptare in care singura persoana de la care am putut obtine niste informatii a fost un brancardier. “aaa, da , stai linistita , e pe masa , la el se lucreaza” . De ce dracu nu ma pot dezbara nici dupa atata amar de vreme sa nu fac comparatii cu ce vezi sau auzi de pe la altii? Ce sala de asteptare pentru familie , vizitatori , bla bla.. Cand exista scarile pe care poti astepta cat doresti ca tot nu vine nimeni sa-ti spuna nimic. “ aaa , cutare , pai s-a terminat operatia de haat.” “Nu se poate acum , dupa ora trei. Nu se poate nici acum , dupa ora patru. Nu se poate , veniti maine.” Si stai ca un tembel si-ti rozi unghiile fara sa stii daca a fost bine sau rau , nici macar daca s-a terminat sau nu.

Exista in schimb aer conditionat ( la reanimare doar) , care merge non stop ( cica asa-i regulamentul ) , nu conteaza ca-ti bate fix in cap si capul iti plesneste de durere si ochii-ti sunt congestionati de curent , degeaba spui “ opriti-l va rog sau dati-l macar mai incet sau puneti-mi ceva sa ma protejeze” , ca tu singur bietul de tine conectat la fel de fel nu poti sa te clintesti , ca raspunsul este invariabil acelasi , sec , insensibil, enervat si acru; “ nu se poate , nu e voie , trebuie sa mearga”. In mod miraculos , se poate si tonul se indulceste daca ai suma potrivita la indemana ( si cum s-o ai daca abia ai iesit din operatie? – ha?!). Daca nu, nu. Astepti mort , copt pana reuseste sa se strecoare “apartinatorul” tau ( contra cost desigur- nimic nu e gratis) si apoi aparatul poate fi oprit , redirectionat, reglat etc , dar atentie , numai pana se schimba tura. Mai departe , trageti concluzia. Si nu te simti bine , esti speriat , nu stii de ce te simti varza , de ce nu poti sa respiri. Nu -ti spune nimeni nimic. Degeaba te doare , stii ca ti-ar trebui niste calmante dar nu-ti spune nimeni ce ( ca de dat n-avem).

Nu apucasem sa ung nicio rotita in sistem.

-Doamna , fiti va rog draguta , sotul meu spune ca nu se simte bine , il doare , veniti putin?

-Pai sigur ca-l doare dar noi calmante n-avem.Trebuie sa cumparati.

-Bine , stiam asta dar spuneti-mi ce sa cumpar.Stiu ca asta e situatia , spitalul nu are , nu comentez dar spuneti-mi ce sa iau si iau.

-Ha , si daca vreti sa comentati , n-aveti decat ca tot aia e.Nu avem si gata.

-Bine , hai sa nu lungim discutia asta inutil , spuneti-mi ce trebuie sa cumpar.

O vedeam cum ma cantareste din priviri si parca asteptam sa-mi spuna ca nu are nici pix si nici hartie sa-mi scrie ce medicamente sa iau. Astepta sa bag mana in buzunar pentru ca ,nu, informatia se plateste si ea.

Nu am facut-o si atunci in sila dupa ce-a cautat nervoasa cinci minute , mi-a trecut trei denumiri pe un colt de hartie jerpelita.

Incomplet desigur , adica fara unitate de masura , fara cantitate.

Eu , proasta si disperata , nu bag de seama , ma trezesc pe la parter ca merg sa iau dar nu stiu cat. Urc din nou cele 4 etaje ( cladire inalta cu etajele cam duble decat normal) , pe jos desigur ca liftul ori nu functioneaza ori nu-l prinzi, cu sufletul la gura , zic:

-Mi-ati spus ce dar nu si cat. Cat trebuie sa cumpar din fiecare?

-HMM… -un zambet de satisfactie rautacioasa se lateste pe fata ei tampa-pai eu stiu? Cat o fi nevoie.

Ma blochez.

-Pai, cat e nevoie ?

-Pai doamna, zice ea , de unde sa stiu eu cat va permiteti? Luati cat puteti .

Belesc la propriu ochii cat cepele , sa nu mai spun ca fierbeam de nervi si-mi venea s-o iau la palme.

-Mai doamna, zic , dati-mi macar un sistem de referinta , spuneti-mi cat trebuie si vad eu daca-mi permit si cat. Fac imprumut daca nu-mi permit.Sau poate-mi permit tot stocul .

-Faceti misto? Zice ea

-Nu fac dar nu stiu cat sa cumpar.

-Pai depinde cate zile va sta in reanimare , o zi , doua , trei… Cine stie? Poate nu se simte bine mai mult timp si atunci … depinde cat va permiteti.

Bate saua sa priceapa iapa . O simt cum trage de timp numai ca sa ma scoata din sarite

Deja nu ma mai pot stapani si ridic tonul ( si am o voce foarte puternica atunci cand ridic tonul, nu tip dar e puternica)

-Spuneti-mi, doamna ,odata cat trebuie sa cumpar acum in prima faza , pana maine poftim ,chiar trebuie sa fac cerere scrisa sa-mi dati un raspuns competent?

-Vai dar de ce strigati la mine? Cum va permiteti sa ridicati tonul aici?Nu e posibil asa ceva.

-Asta spuneam si eu ca nu e posibil sa ma rog juma de ora sa-mi dati o informatie corecta si completa.Eu n-am cum sa ghicesc ce aveti si ce n-aveti in spitalul asta si nici nu stiu ce trebuie si ce nu trebuie facut dupa o operatie. Daca stiam imi aduceam si o asistenta personala ca sa nu va mai deranjez.

Deja riscam sa fiu aruncata afara ca doar de, acolo ea era stapana, eu eram o simpla apartinatoare , la mana(citeste buzunarul) ei.

Cu chiu cu vai dupa bombaneli interminabile mi-a spus

-Cate trei din fiecare.

N-am mai intrebat ce , cutii , flacoane , fiole , ca era deja inutil .

-Si data viitoare sa intrati cu botosi in picioare aici. Ca altfel e interzis.

M-am uitat in jur. Nu era niciun loc de dat cu capul , sa nu mai vorbim de botosi. Trebuiau platiti si aia . Cobor din nou la parter. Zapacita de ganduri gresesc holul si ratez iesirea din fata. Ma dezmeticesc , ma reorintez. Gata.

“La naiba “, cum ar zice unul de pe un post de doi lei. A inceput furtuna , se rupe cerul , vantul sufla sa ma ia pe sus ( si-asa nu-s cine stie ce de rasarita , am vreo 50 de kg) sunt in sandale , fara umbrela , rupta de oboseala. Strang in mana banii si miraculoasa hartie .

Ajung la una din farmaciile de vis-a-vis , uda din cap pana-n talpi , rochia imi atarna ca dracu , apa imi curge din par , ochelarii imi sunt aburiti . A cui farmacie o fi , Dumnezeu stie . Intind hartia tremurand de furie si neputinta.

-Cate doriti?

-Asta am incercat si eu sa aflu. Cate trei din fiecare mi s-a spus.

-Cutii sau ce?

-Va rog sa ma credeti ca nu stiu. A iesit din operatie acum cateva ore. Cum le dati de obicei?

-Ah, trei fiole , trei flacoane ….bla ,bla , bla.

Imi da , platesc jumatea de milion de rigoare , schimb si pentru aerul conditionat si pentru botosi si pentru manopera .

Ma intorc , distribui sumele proportional cu importanta la toate persoanele implicate , infirmiera numai zambet si miere aseaza cearsaful , potriveste aerul conditionat , femeia cu botosi imi da o pereche neatinsa (niste porcarii de plastic de unica folosinta – cine le-o fi importand si p-alea ca doar am stat pe loc si la iesire erau deja rupte) , vine si madam , stapana absoluta , sora DIESEL , cotizez , “vai , nu trebuia sa va deranjati” imi spune cu voce suava dar in care se ascundea un sarcasm destul de prost disimulat. “Ce sa facem , asta e situatia , nu avem nimic aici. “

“Nici suflet” – constat eu in gand

Zambesc stramb , arat ca o miloaga imi inghit lacrimile si tac.

Intre timp primesc si alte informatii utile pentru linistea mea si a lui.

Afara inca ploua.

Mi-e frig , sunt obosita.

Mai stau putin. Macar sa mi se zvante putin rochia. Se pune perfuzia , se injecteaza calmantele , e totul ok. Madalin adoarme.

Se pregateste vizita de seara. La sapte se schimba tura.Ii las bani si pentru schimbul urmator.

Trebuie sa plec si plec.

Maine ce-o mai fi?

Anunțuri

6 gânduri despre „spitalele din Romania

  1. Nu stiu, la capitolul asta ma numesc norocoasa.De ceva vreme frecventez spitalele, nu in vizita , ci pacienta( nenorocul meu) dar nu am fost tratata asa si culmea nici nu am dat bani ca na… nu aveam.Multa sanatate desi articolul e scris de ceva vreme.Citesc si restul:) si inteleg acum cu Max…:)

  2. Din pacate se vede ca ati trecut prin spital cu adevarat.Asa arata experienta cuiva care trece pe acolo.Am intrat sa nasc acum 5 ani si au uitat ca pe langa lista de produse medicamentoase,vata si tifon ,necesare strict la nastere, o sa am nevoie de ceva si peste noapte.Mai ales ca mi-au taiat colul ca sa poata scoate copilul,si nu ma anuntase nimeni,am aflat peste 2 ani si ceva la urmatoarea nastere.Deci m-am trezit cu niste dureri ingrozitoare la nici 4 ore de la operatie si la camera de garda unde am ajuns tinandu-ma de pereti ,mi s-a raspuns ca nu au nici vata in dulap si ca… sa ma nuc sa ma culc!!!!
    Asa ca acum cand vad pe cineva intrand in spital imi vine sa il iau de mana si sa il scot pe poarta spunandu-i:”Esti bine, nu ai nevoie sa intri acolo!”Asta in conditia in care am multi prieteni in sistem.

    1. Da Ramona. Ma gandesc cu groaza ca va urma inevitabil si partea a doua , catre sfarsitul lunii. Macar acum sant pusa cumva in garda , stiu ce ma asteapta. O sa ma duc cu pansament , cu ser cu calmante cu termometru mai ales , cu lenjerie si tot tacamul. Ma mai gandesc cine are interes sa vanda medicamentele la poarta spitalului si cine face importurile de termometre de unica folosinta si ma rog cine are un interes in desfiintarea sistemului sanitar romanesc. Probabil tot vreun neam de frunza verde . Am auzit ca Fundeniul ar fi unul din spitalele pentru care s-ar bate multi sa fie privatizat. De ce dracu ne mai retin toate contributiile alea nenorocite daca tot la „privati” ajungem? N-o sa stim poate decat dupa cese va intampla , ca acum ne batem si pe vanturile care bat prin diverse locuri din tara. Unde am ajuns…

  3. of. la inceputul anului am trecut si eu prin asta. dincolo de toate eforturile supraomenesti ale noastre, ale apartinatoarelor, ramane speranta. speranta ca va fi totul bine si ca totul va reintra in normal, ca mai inainte. o sa vezi ca Madalin va fi bine si in cateva luni vei uita calvarul prin care treci acum. suntem napastuiti ca traim in romania, dar nu stiu ce am putea face ca sa indreptam acest sistem viciat si putred.
    multa sanatate lui Madalin si multa rezistenta tie, dar mai ales speranta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s