spitalele din Romania-continuare


 

“Maine ce-o mai fi?”

Ma intrebam retoric desigur. Imi faceam planul cum voi aborda noua echipa ( deci sefa , infirmiera , tipa cu botosii , eventual brancardierul – da, asta a fost macar cumsecade, lui nu i-am dat nimic desi ar fi meritat mai mult ca toate celelalte. Cand l-a scos din sala de operatie m-a tras pe hol si m-a lasat sa-l vad. “Stai aici si fa-te mica “, mi-a zis.M-am lipit de perete ca tapetu’ si in timp ce trecea pe langa mine mi-a soptit discret “ stai linistita ca e bine , il duc la 415 in fund dupa colt. Acolo sa-l cauti dupa ora trei” “sa nu te vada sora sefa ca e rea”

Bietul de el. Nu l-am mai prins , cand am revenit la trei deja pleca. Pana la urma tot amaratii sunt mai omenosi . Dar sa ma intorc la ale mele. Dupa inca o noapte de framantari , dupa ce lasasem instructiuni precise si fonduri suficiente “ vezi ca nu ma lasa sa intru decat dupa trei-patru dar eu vin de dimineata sa pazesc usa. Daca ai nevoie de ceva , trimite pe cineva sa-mi spuna” am reusit sa adorm spre dimineata. Pe la noua ma suna Madalin:

-Vezi ca nu mai sunt la reanimare , m-au mutat inapoi in salonul meu. Vino mai repede si nu uita sa-mi iei un leucoplast pentru pansament ca aici n-au.

Sar din pat , o iau p’a mica , pe Crina “ hai mami ca putem sa-l vedem pe tati fara probleme” Aveam masina in parcare , merg foarte rar la Bucuresti la Madalina( a mare) pentru ca de obicei vine ea acasa in weekend. Aveam de gand sa merg cu autobuzul , gasisem intamplator un traseu superscurt. Pai se putea sa mearga toate snur? M-a luat in primire un bagator de seama de la parter care mi-a zis sa nu mai las masina acolo ca locul ala e pentru salvare si gunoi ( care o fi ordinea prioritatilor nu stiu dar imi lasase acelasi mesaj scris cu marker negru pe geamul din stanga. Ce sa mai explic , ce sa mai caut alt loc de parcare , m-am urcat la volan si m-am avantat in trafic. Stiam eu ce stiam . Ora imposibila pentru Bucuresti. Soferi nervosi , permise luate la Pitesti , strazi in lucru ( ca doar fusesera proaspat asfaltate si se cereau gaurite din nou ) Dupa o ora ajung din Titan la Fundeni , gasesc o scurtatura si nu apuc sa las masina ca ma ia la intrebari un tip de la o firma de paza ( ca d’astia avem , slava Domnului , destui , sa nu plece careva cu ceva-cu ce dracu?-din spital.

-Cu ce va pot ajuta doamna?

“Ce dragut !”,imi zic si raspund:

–Cu ce doriti sa ma ajutati?

-Pai trebuie sa-mi platiti parcarea. “Ha, sa ma ajuti sa-mi golesc buzunarele , sa ma scapi de maruntis “ Frumos , nu mai comentez , iau o gura din prajitura matusa-mii – prajitura “taci-si-nghite”-, platesc , fara bon bineinteles. Intru increzatoare in spital – azi va fi mai bine- urc treptele cate doua chiar daca tutunul isi spune cuvantul – mai usor nebuno , nu vezi ca nu mai poti- deschid usa zambitoare :

-Ce faci mai taticule ?Cum te simti , esti bine?

-Bine pe dracu , nu ma vezi cum sunt? Scap de una dau de alta. Doamne Dumnezeule , unde-am ajuns…

Ma uit mai bine , e transpirat , congestionat , are ochii rosii de zici c-a sudat toata noaptea si abia vorbeste.

-Nu mai pot , n-am inchis un ochi toata noaptea , ca la sapte s-a schimbat tura si mi-au luat alea si cearsaful de pe cap , au pornit si aerul conditionat la maximum si uite-ma cum sunt. Am febra , ma doare capul , am tusit de m-am rupt, mi-au scos sonda de ziceai ca-mi scot si matele – pe dracu sonda ca nici nu ajunsese in stomac – tampitele cand au bagat-o s-a indoit asa ca m-au chinuit degeaba cu ea 24 de ore.

Am incremenit.Febra , tuse , exact ce ne trebuia ca sa fie treaba oabla.

-Ma duc sa chem o asistenta sa-ti ia temperatura , sa-ti dea ceva,zic eu crezand ca se rezolva ca si cu o zi in urma

-Te duci degeaba ca n-au.

-Eee , nu!Ba ma duc !

-Facem pariu , ia o suta si vezi ce se intampla!

Si ma duc , mieroasa si umila cum ii sade bine unui apartinator cu bun simt , strecor suta , (ma ajuta si ea , adica se intoarce cu buzunarul spre mine sa nu ma intind prea tare)

-Fiti draguta , imi puteti da si mie un termometru?

Ma asculta calma si intelegatoare pana la capat cum ii explic de-a-fir-a-par toata tarasenia cu aerul si fraerul si-mi toarna sec la final:

-N-avem!

-Stati ca nu inteleg. Vreti sa spuneti ca nu aveti acum sau…

-Nu, ma interupe ea , nu avem termometre. Nu va pot da nici acum nici mai tarziu pentru ca nu avem.

-Bine, zic eu , dar cum e posibil , spital fara termometru , e un lucru elementar. Cum se ia temperatura aici , cu palma , cu dosul palmei , ma scuzati ca sunt poate nesimtita dar nu pot sa cred.

-Ba sa credeti , imi spune ea , nu avem nimic , nici medicamente , nici termometre , nici ser , nu avem nimic.Hai sa vedem ce-i cu domnul.

Incep sa le inteleg iritarea , sa spui zilnic aceeasi placa la nesfarsit “n-avem , n-avem “ deja devine frustrant.

Ii pune mana pe frunte

– Da , zice , are putina febra , trebuie sa-i luati ceva pentru febra. Niste fiole de algocalmin , gasiti la farmacie peste drum.

Gasesc algocalmin , iau trei fiole (iarasi cifra trei) si intreb:

-Termometre aveti?

-Sigur ca da , digitale , 10 lei sau 20 . De care sa va dau?

-Clasice nu aveti?

-Nu mai exista asa ceva. Nu se mai comercializeaza. Doar digitale , au baterie , sunt bune. Bateria e aici , incapsulata , ca sa-l porniti apasati in capatul asta. Dupa masurare sa-l opriti ca se consuma bateria.

-Bun , dar bateria se schimba, nu?

Doamne ce prosta pot fi , ce intrebari pot sa pun.

Farmacista se uita la mine ca la picata din luna :

-Ei doamna , la banii astia mai vreti sa se schimbe si bateria? Cand se termina luati altul! Deci , de care va dau , de 10 sau de 20?

-In conditiile astea , dati-mi unul de 10.

Platesc , ma intorc , ajung inapoi. Gata , am luat si termometru.

Masuram , dupa ce citim instructiunile de folosire insirate in mai multe limbi pe vreo doua A5-uri.

38 cu 7 in crestere.

-Da ,zice madam asistenta. Are febra.

Ii face in sfarsit minunata injectie si slava Domnului ca au branule ca altfel trebuia sa iau si seringi.

Mai stam , mai povestim , se mai destinde atmosfera , vine doctorul , ( nu cel care-l operase ci un rezident , practicant , student sau dracu stie ce era)

-Cum va simtiti , probleme ?

-Pai stiti , am putina febra.38 si ceva ..

-Daaaa? Aveti febra , dar de unde stiti? V-ati luat temperatura recent?

-Da , acum zece minute.

-Pai cu ce v-ati luat-o? Aveti termometru?

-Da.

-De unde aveti termometru? Ca aici termometrele sunt o adevarata problema.

-De la farmacie . Am cumparat si d-asta. Il dau si cu imprumut. 5 lei masuratoarea.

-Mda, glumiti!

-Da glumesc, dar am febra.

-Pai nu ebine. Trebuie niste antibiotic . O sa va dau o reteta. Le gasiti la farmacia de peste drum.

Si ce sa mai spun , iau noua reteta , iar ma duc , iar cumpar ,inca 50 de lei (noi bineinteles) iar ma intorc si tot asa.

Si stau ca o provinciala inca sanatoasa ( si la trup si la minte dar nu garantez pentru cat timp) si ma gandesc “Dar aia saracii care n-au nici apartinator si nici niste banisori acolo pentru cazuri extreme , cum se descurca?Cum rezista , cum se vindeca ? Cum se trateaza oamenii normali , care luna de luna cotizeaza nenorocitele alea de contributii , CAS , CASS , sanatate , somaj , pensie si ce dracu ii mai cere statul asta nenorocit si angajatului si angajatorului– statu-palma-barba-boc?”

Acu’ pricepeti de ce lumea sus pusa isi face interventiile in Austria si nu in Romania. Pentru ca aici ordinea de zi este “N-avem.” Pentru ca aici drepturile elementare ale omului sunt incalcate cu nonsalanta – ce nonsalanta – nesimtire porceasca (da’ de ce sa jignesc bietele animale), zi de zi si ceas de ceas.

Aici n-avem drepturi , salarii , servicii , in schimb avem ministrese blonde , avem fonduri europene pentru portale mediatice, avem bani pentru sali de sport ( nu pentru bietii copii care trebuie sa creasca frumos si sanatos ) care pot fi inchiriate pentru nunti , botezuri , saloane de masaj(poate si erotic), restaurante si alte alea.Scolile se darama in capul copiilor , satele sunt luate de ape ( de ce nu va faceti asigurari , de ce v-ati facut casa pe malu’apei), spitalele au devenit targuri , profesorii isi completeaza si ei veniturile cum pot ( traiasca meditatia , copiii tampiti si parintii potenti), centimetrul de autostrada face la noi cat la altii autostrada toata. Vorba cuiva , nu suntem in stare nici sa zugravim ce s-a construit candva.Pentru ca avem libertate dom’le. Atata cinism , atata cruzime , atata nesimtire. Uite cine vorbeste de pensii nesimtite.

Pentru ca avem un prim ministru superdotat , stie si sa dea cu coasa – asta-i place cel mai mult ,sa taie – stie si sa dea cu biciul – vezi ministrii care mai “dau din casa” pe la cate-o emisiune- si mai ales avem un presedinte care stie sa conduca foooarte bine afacerile tarii – are un talent deosebit in a face slalom printre probleme , uite marirea nu e marirea, uite taxa nu e taxa, uite TVA-ul nu e TVA-ul , uite transa nu e transa …

Ce ne faceam daca eram pensionari?Sau someri , sau mai rau , asistati social , sau si mai rau, nici macar atat. Oameni care au muncit o viata si nu mai au nimic, decat …

Mai bine ma opresc aici. Deja ma doare capul si algocalminul s-a scumpit.Azi nu mai are febra si poate vine acasa curand. Acolo oricum n-au nimic.

Anunțuri

2 gânduri despre „spitalele din Romania-continuare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s