Toamna bacoviana


 

E toamna mea bacoviana

cu-amurguri violete-n prag

si parca simt cum gandu-alearga

mai razvratit si mai pribeag.

Cararea lui e firul tors

din blondul pletelor de luna

si-argintul stins al vremii albe

tacerea mea il mai aduna.

E noapte-n miezul dezgolit

din stransul palmelor caus

si timpul bate din aripa

cu zbor greoi de carabus.

Migdala descojita-n vis

e luna aburind uitare,

in toamna mea bacoviana

cand gandul meu pribeag , ma doare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s