Tristete de toamna


 in ziua aceea mohorata si ploioasa

erai langa mine si totusi erai departe

simteam cum imi scapi printre degete

ca apa , ca nisipul viselor desarte

in ziua aceea atat de incarcata de Bacovia

mi-ai aratat de departe un taram oprit

mi-ai spus – ar pute fi al tau , il vrei?

Apoi ,ca pe-o Fata Morgana , c-un cuvant l-ai topit

In ziua aceea nebuna prmavara

fugise de mine , de tine , de noi

Te cautam in fosnetul copacilor

si te cautam mai ales in tristetea ochilor tai

de atunci te caut si caut primavara

te caut in albul diminetilor in zori

te caut in albastrul departarilor

in singuratatea ploilor, in mine , in noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s