fara titlu


Viata-mi s-o trece ca un foc,

un jar mocnit si fara valvataie ,

un vis al timpului ce-ncet se scurge , pierdut intr-un fantastic joc..

Voi fi fericita si voi arde ca o aschie uscata.

Apoi voi plange, singura voi fi …

Atat de singura incat ecoul pasilor mei printre ganduri

ma va face sa tresar.

Apoi voi dori sa dispar…

Dar inc-o flacara voi fi ,

Inc-o iubire

Si inc-un strop de apa peste mine,

ma va preface-ncet in scrum

Si-am sa ma schimb in praful de pe drum…

Voi fi pamant…iar trupu-mi drept va fi un trunchi batran

Picioarele-mi se vor schimba in radacini

si parul meu in pajiste cu flori de iasomie

iar bratele-ncarcate de lumina

in ramuri grele ,

se vor scutura de floarea alb-a sufletului meu.

In umbra visurilor mele , vor paste linistiti mereu alti cerbi ai sperantei.

Dar intr-o zi ,

un taietor de lemne va veni – nu vei fi tu acela-

Imi va desparte crengile de trup

si m-oi preface-n scanduri fine,

albe si drepte lunecand cuminti

pe apa sortii-n jos.

Ma voi asterne cetina de brad,

iubirii tale fraged pat.

Izvor voi fi de apa vie

doinind pe rana dragostei si , cine stie ,

ma voi ingemana cu marea intr-o zi;

neant , eternitate , valul ei voi fi

imbratisand aceleasi tarmuri ale tale

sau …urma pasilor tai pe nisipul moale…

Voi fi pamant…

M-oi ridica pe-un fir de vant

si pasare voi fi

Voi sageta albastrul nesfarsit

Apoi

un vanator necunoscut – nu vei fi tu acela-

ma va ucide cu un gand .

Voi fi pamant,

Ulcior de lut ciocnit cu vin la nunti.

M-oi sparge-n mii de cioburi

De prin curti

m-oi aduna in munti.

Voi creste floare-n parul unei fete

Parfumul meu , iubirea sa i-o-mbete

Voi fi un abur alergand ;

fiinta fara trup , doar sufletu-mi arzand

in palcuri descantate de padure,

in hora ielelor neprinsa de gandire.

Materie ce-si va cata o forma-n vesnicie

sau … puful diafan de papadie.

Si roua diminetilor voi fi

peste copacii adormiti in leagane de frunze.

Voi fi tacerea ta de ganduri nepatrunse.

Racoarea noptilor…

Tu nu vei sti

cand cu o boare-ti voi atinge fruntea-nfierbantata

In toamna vremii aramie frunza am sa fiu , uitata…

Voi fi pamant…

Si stropi de ploi voi fi

si al lor cant.

Voi fi un fulg de nea

cazut usor pe mana ta ,

ma voi topi la focul sufletului tau

si-n ochii tai ,

o lacrima voi fi,

ce va cadea pe-ascuns

la moartea mea.

Anunțuri

9 gânduri despre „fara titlu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s