gradinar din amintiri


Unii sunt gradinari diletanti , amatori , novici , dupa ureche , de internet. Raspund la provocarea Simonei si va spun ca eu sunt un gradinar din amintiri. Nascuta la tara si traita pe acolo vreun deceniu si ceva , din care mare parte chiar la tara tara , pe la 15 ani m-am pomenit aruncata in valtoarea marilor metropole – Brasov  vreo 9 ani si in ultima instanta magnificul Giurgiu. Viata la bloc nu a reprezentat niciodata apogeul viselor mele desi am schimbat vreo doua apartamente pe parcurs. Asa cum am mai spus , mi-am dorit dintotdeauna o casa „pe pamant” cu fundatie bine infipta si daca posibil desenata de mine de la intrare pana in pod. Am avut noroc.De fapt nu stiu cat era de importanta casa in comparatie cu gradina. Imi amintesc ca in copilarie n-am pus niciodata mana pe vreo sapa , poate doar cu exceptia orelor de agricultura de prin clasa a saptea sau a opta. Dar memoria vizuala si cea olfactiva functioneaza perfect. Si cu trecerea anilor nostalgiile au devenit mai dureroase poate si pentru ca nu mai aveam unde sau la ce sa ma intorc. Poate gradinaritul e inca o modalitate de a-mi aminti de ei , bunici si parinti care nu mai sunt.

Dar gata cu tristetile. La treaba. Cunosc uneltele si stiu sa le folosesc. Cunosc semintele – eei nu pe toate dar n-o sa incurc niciodata samanta de dovleac cu cea de castraveti sau cu cea de dovlecei. Si-apai daca am sa le incurc vreodata voi vedea ce va iesi. Imi amintesc toamnele de la Robesti , cand dupa culesul viei tataie intra la desfundat. Pe randurile proaspat sapate mamaie punea agima – ceapa mai mica incoltita deja care n-ar fi tinut peste iarna ( nu arbagic-pe ala il punea primavara) pentru a avea ceapa verde primavara devreme. Apoi catre sfarsitul iernii tataie taia pomii si mai tarziu via. Se  faceau straturile de ceapa si usturoi tivite cu salata verde. Incepeau sa iasa zambilele si lalelele , inflorea bulgarasul si lamaita . Cumpara din targ rasaduri de rosii si semana cuiburile de fasole si castraveti. Semana porumbul pe locul arat din toamna. Il semanau cu sapa , cuib dupa cuib. Mai tarziu cand se facea cam de 15 cm il praseau de buruieni. La prasila a doua il rareau. Rosiile se copileau iar via inverzita se lastarea. Era tot un fel de copilire si apoi se mai lega o data. N-o stropeau pentru ca nu era vita nobila. Uneori mai mana dar dadeam vina pe ploile cu soare din timpul verii. De trandafiri ramasesem cu o idee ca se prind greu. Stiu ca tataie se ocupa de asta si le facea un amestec ca la vita-de-vie din pamant , balegar si apa .Faza cu borcanul sau cu sticla am aflat-o mai tarziu vazand pe la altii prin gradini.  Cat despre plante aromatice eram direct responsabila de adunatul lor – ce corvoada pentru ca leusteanul era in fundul gradinii sub un cires iar patrunjelul undeva sub un corcodus. Stratul de patrunjel trebuia acoperit toamna cu crengi uscate – sincer n-am intrebat niciodata de ce dar la fel fac si eu acum. Mararul in schimb crestea ca nebunul prin cele mai neasteptate locuri acolo unde vantul ii imprastia samanta. La fel loboda si stevia. Pastra mamaie cate o planta doua de samanta si toamna se semanau singure. La fel si florile anuale , ochiul boului , carciumaresele si altele ce-or mai fi fost pe acolo – gura leului , craite. Tufele de stanjenei , de bujori si cercelusi si iubitele mele crizanteme ramaneau pe aceleasi locuri an de an. Cepele de gladiole si cartofii de dalii ( vedeti ca pastrez si denumirea de la tara – nu stia mamaie nici de bulbi si nici de tuberculi) le pastra in magazie si primavara facea schimb cu alte vecine. De cumparat nu erau la targul de martea din satul vecin. Hm. Cam asta-i tot. Sau nu chiar tot. Cand am nevoie de o informatie am undeva intr-un sertar nestiut al mintii si o amintire. Poate fi o intamplare neplacuta – cum ar fi ziua cand m-am intepat cu un ghimpe de holera – o buruiana cu frunze de un verde argintiu ca acele si cu niste ghimpi lungi subtiri si galbeni – cat m-am bocit pana mi-a l-a scos mamaie cu acul trecut prin flacara- sau ziua cand in  joaca de copii m-am frecat pe brat cu un ciuline de brusture pana mi-a dat sangele si mi-am facut o frumusete de rana . Mi-aduc aminte cand facea sapunul de casa si ma trimitea pe coasta sa-i adun pelin proaspat , sau cand adunam macese si poroambe pentru ceaiurile de peste iarna. Imi amintesc de izvorul de la coana Trifonia unde ma duceam cu capra la pascut sau groapa cu lut galben de unde aduceam cate o tarna (cos de nuiele) cand trebuia sa lipeasca pe jos cu pamant. Am avut o copilarie frumoasa si imi dau seama ca am invatat multe. Apoi sfaturile mamei – nu scrie nimic , priveste , miroase ,gusta si cand vei avea nevoie o sa-ti aduci aminte. A avut dreptate. Nu le stiu pe toate , nu le tin minte pe toate , dar… functioneaza. Si-apoi sunt libera sa experimentez. Totul e sa ai curaj si sa faci totul cu dragoste. Gradina te va rasplati chiar daca nu esti superinvatat. 🙂

Anunțuri

4 gânduri despre „gradinar din amintiri

  1. Ti-am mai spus ca povestesti frumos? Ca nu mai stiu. In schimb stiu de ce acopereau bunicii tai patrunjelul cu crengi. Probabil aveau gaini si dupa culesul viei le dadea drumul in gradina.Si ca sa nu ciupeasca patrunjelul il acopereau. Daca gaseau niste crengi de salcam era si mai bine. Metoda se aplica si pe la mine.

    1. Iti multumesc. Mie mi se pare de multe ori ca ma repet sau ca povestile mele sunt banale. Observ ca de la o vreme totul se reduce la amintiri. Imi amintesc atatea lucruri pe care le credeam uitate sau neimportante. Si-mi place sa le impartasesc. Nu , patrunjelul era in gradina din fata sub un corcodus galben. Era un chin sa adun corcodusele de acolo ca trebuia sa am mare grija. Iar gainile nu intrau acolo nici macar din greseala. Erau prea multe chestii importante acolo.

  2. Minunat.Am citit cu lacrimi in ochi.Lacrimi de aducere-aminte,de bucuria amintirilor frumoase traite alaturi de bunicii materni pe care inca ii iubesc ,ii voi iubi pana in ultima clipa,si care mi-au fost mult mai mult decat niste parinti.
    De la ei am invatat aproape toate lucrurile bune si,la fel ca tine,tot d la ei am invatat sa iubesc viata la tara si ,de cate ori fac ceva in gradina,imi amintes ce si cum faceau ei……si stiu. Te pup.

  3. de nenumarate ori m-am gandit ca, daca as fi vazut in copilarie cum se fac anumite lucruri in gradina, mi-as fi amintit; si ce bine ar fi fost. cu cat firesc regasim informatiile tocmai cand avem nevoie de ele… pentru asta te invidiez (constructiv, normal).
    dar si ca mien e bine: invat mereu, ceea ce inseamna ca nu-mi las creierul sa ia o pauza:-)
    (mersic pentru raspunsul prompt la provocare. destainuirile noastre vor fi, cred eu, utile unora mai incepatori ca noi.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s