casa loco (7)- cota zero


Cam lancezesc de la o vreme asa ca ma intorc la povestea casei mele. Poate cineva va avea de invatat din ce scriu aici sau poate nu. Ramane la latitudinea voastra.  

Deci turnasem fundatia in pamant – talpa casei cum se mai spune – din  beton mort , nearmat. Peste alte sapte zile aveam fundatia ridicata la cota zero( ce e deasupra pamantului , cu armatura de fier beton ). De la cota zero incepe constructia efectiva a zidariei.

Pamant de umplutura , excavator , plase sudate , inca o masina de pietris (sa fie) , cauta-l pe Gelu instal sa traga tevile de alimentare/evacuare. N-am avut diriginte de santier adica un om al meu pe care sa ma bazaz , care sa stie ce trebuie facut si care sa urmareasca totul. Tata (socru – n-am putut niciodata sa-i zic asa ci doar simplu “tata”) era prea in varsta si mai tare ii sacaia cu intrebari aiurea decat sa urmareasca treaba , plus ca nu se pricepe absolut de loc. Nici macar eu nu puteam sta zi de vara pana-n seara langa ei pentru ca aveam de mers si la un serviciu. Apoi de la amenajarea unui apartament , unde cam totul era facut si totul se reducea la cat de bine sau rau te pricepi la design interior ( pana la urma gustul nu se discuta), pornirea unei case de la zero era o treaba cu totul si cu totul deosebita. Apareau lucruri la care nu ma gandisem sau o facusem doar in treacat “las’ ca vad eu cand va fi momentul” in ideea ca momentul mai avea pana sa vina- Si-al naibii moment ma prindea pe nepregatite. Toate trebuiau facute odata , nici mai nainte , nici mai tarziu, casa trebuia sa creasca cu totul. Si eu trebuia sa ma gandesc. Traiasca net-ul , cate nopti am pierdut cautand solutii , variante , diverse . Doar cine n-a facut o casa nu stie. Desi , daca stau bine sa ma gandesc nu era prima casa la a carei facere m-am implicat. In anii 68 cand au construit ai mei casa , eram toata ziua printre mesteri. Parca-i vad pe tataie si pe unchiul cum bateau pamantul de fundare cu maiul , mi-am amintit atunci ca intre fundatie si zid trebuia pus carton pentru izolare , imi aminteam mai vag ce-i drept despre stalpi la colturi , buiandrugi si centura de rezistenta de sus.

Atat ca mesterii mei erau intelegatori. Imi dadeau tema de lucru seara pentru a doua zi. Doamne cat de greu e sa iei decizii de una singura. Mai ales cand seriful nu putea fi contactat nici pe mail nici pe mobil. Desi uneori imi reprosez ca l-am ascultat – lasa mai ma-to ca nu mai dam acu bani si pe asta – da’ mai tata da am citit ca…- lasa-ma ma cu cititu’ tu vezi acolo sa faca aia treaba …

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Un gând despre „casa loco (7)- cota zero

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s