Iata cateva din urmarile incapatanarii sau nestiintei sau neatentiei despre care vorbeam mai nainte.
Am avut grija ca fundatia sa fie destul de adanca dar la talpa , pe fundul santului nu am pus un strat de drenaj. Placa de la cota zero nu am izolat-o cu polistiren (inainte de turnare) dupa cum am fost sfatuita si acum ( o fi doar o parere?!!!) am o vaga senzatie de raceala/umezeala? a podelei ( parca ar fi trasa) primavara si toamna.Asta in conditiile in care sub parchet am montat totusi un strat de placi de polistiren extrudat (grosime de 10 mm daca-mi amintesc bine ,special pentru izolare termica si fonica). Fonica este – parchetul nu scoate sunetul ala spart si enervant cand pasesti incaltat , termic , mai putin.
Inainte de turnarea fundatiei , sase mesteri mari calfe si zidari nu s-au coordonat cu instalatorul .A trebuit sa sparg betonul pentru scurgeri si alimentare cu apa. Noroc ca m-am trezit cat inca nu era prea tarziu ( adica fix inainte de turnarea placii la cota 0.
Tevile pentru apa si scurgeri le-am ingropat in pamantul de fundare (ca sa nu-mi apara prea multe prin casa) dar nu le-am protejat suficient. Probabil ca in timp ce se umplea fundatia cu pamant, teva de alimentare cu apa rece s-a fisurat. Am descoperit acest lucru abia dupa ce era casa gata ( cu finisaje cu tot si cu noi in ea) pentru ca hidroforul pornea de nebun si fara sa folosim apa. Bineinteles ca n-am mai spart nimic dar am refacut alimentarea cu apa. De tevi la vedere n-am scapat si am mai cheltuit niste bani in plus.
Ei ,una peste alta , casa crestea incet dar sigur. Saptamana mea de lucru incepea lunea cu un telefon scurt de la Dan casa “ (Houston, we’ve got a problem) Doamna , avem o problema” – eu fiind Houston ma obisnuisem deja- ori ne scotea cineva din priza , ori se strica pompa (pietricele , nisip , „e de la clapet , doamna”, ori intarzia cineva cu materialele.Cea mai iritanta faza a fost la turnarea placii de la etaj cand am tinut „elefantul” blocat o juma de zi la mine in curte , ca la statia de betoane era o pana de curent si nu-mi puteau trimite materialul. Respectivul a pierdut cateva zeci de milioane in ziua aia pentru ca mai avea cateva placi programate , case la care n-a mai putut merge. Mi-am insusit vina – norocul meu , „Cristi elefant” era amic de-al lui M. si n-a iesit cu penalitati- asta e , doar nu frecam eu betonul in castron , nici sa-l las sa plece si eu sa ma trezesc pe urma ca n-am cu ce turna nu se putea. Oricum , vreo saptamana am ramas cu gatul stramb si eu si echipa , de atata uitat in zare dupa masina cu pricina. Pe de alta parte avea si „Dan casa” defectele lui. Spre exemplu , desi lucrau cu planul in fata , au uitat pur si simplu in euforia ziditului sa lase gol de usa intre bucatarie si living. Au uitat si gata . Cand s-au (m-am) trezit , zidul avea deja 1,70m si au decupat usa cu flexul.Mergeam acolo de trei patru ori pe zi , discutam , hotaram , faceam poooooze , seara trimiteam raportul la imparatie , noaptea bananaiam pe net pentru documentare si a doua zi de la capat. Imi luasem intre timp un trocarici de Dacie veche , masina de santier , de! Merge si in ziua de azi pe aceste coclauri noroite.
Daiana's Blog 