Casa loco (10) – acoperis si tigla

ochi de broasca – casa scarii

 

La ochiul de broasca de la casa scarii , nu s-au mai ridicat cu zidul peste nivelul invelitoarei , s-au oprit acolo si au inchis cu scandura lateralele in ideea ca vor avea nevoie de acces cei care urmau sa ne puna tigla pe casa. Inutil , spun acum , pentru ca cei cu tigla n-au iesit pe acoperis pe acolo , Zidul nefacut atunci l-am ridicat ulterior cu baietii care mi-au facut finisajele interioare. Din pacate ce nu-i facut de la inceput se potriveste mai greu si nici acum nu dau de cap unei fante prin care iarna se strecoara vant , ploaie si zapada, indiferent de ce completari si izolari am facut mai tarziu. Nimicuri in aparenta , costisitoare mai tarziu , destul de greu de integrat ulterior intr-o structura finalizata. Un alt defect al lui Dan , golurile de la usi si geamuri n-aveau aceeasi inaltime nici sa le pici cu ceara. Nu stiu cum dracu masurase de fiecare data dar buiandrugii mei erau cand mai sus cand mai jos. Le-am descoperit la timp si l-am pus sa remedieze cum se pricepea ca el le facuse inegale.  Si tot atunci am mai modificat putin proiectul initial pentru ca partea de la drum era cam chioara. Asa ca am mai taiat (cu flexul) o usa la camera Madalinei si-am mai facut un balcon rotund spre corcodusi. Arata altfel , mai terminata parca.

Casa era ridicata la rosu , acoperisul cu scandura batuta , tigla gramada in curte si a inceput calvarul celei de-a doua echipe. Cei cu invelitoarea. Adevaratul calvar de fapt…

N-am reusit sa gasesc in tot orasul niste mesteri care sa-mi puna tigla pe casa.

Pentru ca n-am vrut nici moarta altceva decat tigla ceramica– nu tabla , nu Lindab , nu tegola , nu tigla de beton – tigla si doar tigla. Si-am gasit una misto de tot , scumpa dar buna ca la piatra nu s-a spart niciuna.

Sa revin la subiect. Cu chiu cu vai am gasit o echipa pe la Brasov , dar aveau comenzi si pe la Pitesti si prin alte parti si pe care i-am asteptat vreo doua saptamani fata de data stabilita. De cate ori sunam , un tip foooarte amabil de fel imi raspundea invariabil, „sunt pe drum doamna , trebuie sa vina.” „Dar pe ce drum sunt ,Doamne iarta-ma, ca in ritmul asta veneau si pe jos.” Ce sa mai discutam , luasera baietii avansul , tigla mea putea sa mai astepte. Cand au venit intr-un final era sa-i dau afara pe poarta dar m-am abtinut ca altii n-aveam.

Tot greseala lui M pentru ca eu ma documentasem . Sa nu dai niciodata avans la o lucrare. Daca nu vor altfel inseamna ca nu sunt seriosi. Si n-au fost pentru ca m-au lasat in final cu niste coame nepuse la partea din spate plus alte -iar le zic maruntisuri- neterminate , gen hornuri neizolate , dolii nefixate , sorturi nepuse , drept pentru care in momentul in care mi-au cerut ultima transa de bani ( ca venim noi saptamana viitoare si le rezolvam-pana atunci statusera aici tot timpul ) am zis fain frumos ca vor vedea banii cand voi vedea si eu lucrarea terminata. Nici eu n-am vazut lucrarea ca nu s-au mai intors dar nici ei banii. Patronul cu care discutasem si eu la un moment dat imi daduse de inteles ceva , Stiti , preferam sa luam banii in avans ca daca nu terminam sa nu ramanem in pierdere …. nu prea l-am bagat in seama atunci dar cand m-am trezit cu lucrarea neterminata m-am dumirit ca era o practica obisnuita. In concluzie nu mi-am mai facut procese de constiinta pentru ca intre timp altii care-au venit dupa ei sa termine mi-au luat mai multi bani decat anticipasem eu. Avantaj ei.

Iata aici ilustrarea la ce spuneam mai devreme – cos neizolat corespunzator. Iar zapada e raul cel mai mic. Dar una peste alta aveam casa invelita , putea sa vina iarna ca M. terminase misiunea. Aveam sa intru intr-un concediu prelungit , sa raman doar pe post de consultant , sa supervizez nu sa execut. Finisajele interioare si partea de instalatii aveau sa intre in sarcina lui si numai a lui.

Publicitate