casa loco – (12)

Precum spunea Scorpiuta a trecut iarna. Si precum spunea Balaurica a fost greulet dar mi-e dor de vremea aia.

Si in sfarsit a venit primavara…. Cea mai fericita zi a fost cea in care baietii cu interiorul si-au facut aparitia. Nelu si Marinica. Primul mester la gresie si faianta , al doilea mester la gleturi si tencuieli. Amandoi priceputi , muncitori , seriosi si fara fumuri. Materialele erau cumparate , incepea sa se incalzeasca , sa dea coltul ierbii in spate la terasa. O perioada am muncit cot la cot cu ei. Adica izolatia la tavanele de la etaj am facut-o eu cu Madalin. Va spuneam ca n-am mai turnat o a doua placa ci am folosit grinzi de lemn peste care am batut scandura in pod. Deci tavanele dormitoarelor trebuiau izolate si apoi pus rigips. Inainte insa am aplicat cu pompa de stropit , o solutie de protectie a lemnului impotriva insectelor si ciupercilor. Am gasit-o la bulgari la un pret mai bun decat la noi ( asta si pentru ca doar treceam Dunarea fara sa mai batem 60 km pana la Bucuresti si nu era doar drumul ci si traversarea orasului intr-un trafic infernal). Se aplica foarte usor si formeaza o pelicula pe lemn care impiedica formarea cariilor , depunerea oualor de fel de fel de ganganii (de care eram eu satula la bloc) si a fel de fel de alte ciuperci si aratari. 🙂 [ stau prost cu explicatiile la capitolul asta dar treaba facuta a fost buna] . Sub scandura care era deja batuta am fixat placi de polistiren intre grinzi ( aici iar am avut discutii eu de 10 el de 5 – a ramas tot de 5) iar sub placa de polistiren am pus vata minerala pe care am capsat-o (aveam eu un capsator cumparat de vreun an in urma pe cand ma batea gandul sa schimb tapiteria la niste scaune).

camera Madalinei – aici au festelit-o putin pentru ca montasera gresit montantii in dreptul geamului. I-am pus sa modifice astfel incat sa pot pune o galerie la aceeasi inaltime pe ambii pereti.

detaliu acoperis bowindow camera Crinei

Mai tarziu am vazut si alta metoda de prindere a acesteia – se bat cuisoare mici in grinda si apoi se face o retea din sarma subtire care sustine vata minerala dar la vremea aia atat ne-am priceput , atat am facut. Oricum s-a fixat foarte bine si cu costuri si effort mai mic decat varianta cu sarma. Apoi baietii au facut restul adica au fixat montantii metalici pe care aveau sa fie prinse placile de rigips. Rigips normal la tavanele din dormitoare si verde (rezistent la umezeala) in baie. Pozele le-am facut si ca sa stim pe unde vin tuburile de la instalatia de curent in caz de , cine stie , Doamne fereste.

Cred ca pe toata durata constructiei am ramas uimita cum se schimbau dimensiunile camerelor de la o etapa la alta. Aci mi se pareau mici , aci spatiul parca se dilata pentru ca la urmatoarea faza sa mi se para mai mici ca la inceput. Inca de cand se sapau santurile pentru fundatie. Atunci mi se parea mica. Dupa ce s-a turnat cota 0 parea imensa , cand s-a inceput fragmentarea cu ziduri iar s-a micsorat , dupa ce-au crescut zidurile pareau mari dar nu cine-stie-ce , cand s-a turnat placa de la etaj si parterul era intesat de popici iar era inghesuita. Fara acoperis dormitoarele pareau niste chestii inguste si inalte , ei acum cu tavan peste tot si peretii dati cu glet incepeau sa-si arate dimensiunile corecte – chestie de perceptie , de culoare , de textura. Si eram multumiti de ce vedeam. Dormitorul Crinei are aceeasi forma si dimensiune ca bucataria – am pastrat bowindow-ul si sus dar pentru ca el apare ca un adaos la camera , peretii sai i-am izolat suplimentar cu polistiren si pe interior si implicit am aplicat rigips peste. In rest … tencuiala si glet. Hm… da . Incepea partea frumoasa.

acum , uitandu-ma la data la care au fost trase pozele astea realizez ca se implinea fix 1 an de la primul  tarus.

Publicitate