Duzina de cuvinte- Umbra

 

Umbra.

Personajul este cat se poate de real , de aceea n-am sa folosesc nume.

Ar fi putut fi orice. Era desteapta , draguta , inalta , supla. Singura la parinti. Sau mai bine zis singura la un parinte singur. Mama ei. Poate asta a si fost ghinionul ei. Mama ei. O batrana smintita , doi bunici la fel de smintiti, vizitati periodic de-o ghicitoare sarlatana care le papa sistematic bruma de chiverniseala ca sa le scoata argintul-viu de pe unde era bagat. Crescuta intr-o atmosfera sumbra , cu interdictii peste interdictii , superstitii amestecate cu yoga si teoria conspiratiei , tinuta departe de tot ce insemna realitate cazuse intr-o depresie din care nici internarea intr-un sanatoriu n-o mai putuse ridica. Tocata permanent de reprosuri , inchisa ca o pasare in colivie , din nou internari , sedinte la psihiatru , pastile luate cu pumnul si-n final o incercare de suicid. Dupa toate acestea ratarea examenului la facultate a venit de la sine. In alte circumstanțe ar fi reusit orice si-ar fi propus. Si n-o spun doar laudativ. Cartile devenisera refugiul ei. Fuga ei de lume. Citise foarte mult si de toate genurile. Putea discuta aproape despre orice subiect ti-ar fi trecut prin minte. Si totusi , la o privire mai atenta puteai observa , bine disimulata de altfel , zbaterea nebuniei. Pentru ca trecea foarte repede prin stari diametral opuse. Vorbea cu aceeasi usurinta despre mituri indiene , despre biblie , despre credinta , despre istoria religiilor , despre extraterestrii si teoria lui Darwin dar la fel de repede aluneca pe panta depresiei , a disperarii , a tristetii fara leac si in final a tacerii absolute. Dintr-o data pleoapele-i tremura , vocea scade in intensiatate. Sopteste abia auzit

– Sunt urmarita.

-Cine , cine te urmareste , intreb aiurita.

–Ei , mi-au pus undeva un aparat. Cu care-mi inregistreaza gandurile. Si-mi vorbesc tot prin aparatul asta. Acum trebuie sa plec. Ma asteapta mama.

Isi cauta sacosa. Era o sacosa mare de rafie , rupta pe la colturi , in care tot plimba niste plicuri mari legate cu sfoara.

-Ce-i aici? – o intreb.

Ma priveste banuitoare , se balbaie , roseste apoi raspunde incetisor

– Mai nimic , dar sunt actele mele , de la casa , buletinul …

-De ce le porti tot timpul cu tine? Poate le pierzi. Lasa-le acasa!

-Oh , nu , pentru ca ei vin acasa in lipsa mea. Vor sa-mi ia casa sa ma lase pe drumuri , dar nu vor reusi. Tocmai de-aia am venit la tine. Te rog sa-mi cauti si mie pe net o firma care sa-mi monteze o yala. Stiu ca sunt unele foarte bune , am vazut eu la un targ in B.

-Las-o naibii de firma , nu-i nicio sfaraiala cu yalele astea, pentru ele iti trebuie o usa metalica…

-Daaaa …. ai dreptate , usa mea e de lemn , d-aia au si putut sa intre ei la mine in casa.

-Care ei?

–Ei , cei cu psihotronul. Stii am citit ca daca iti faci o casca din staniol ei nu mai pot folosi aparatul. Dar ma urmaresc si cand ma duc sa cumpar folie , ei sunt acolo. Am vazut cum vanzatoarea se uita undeva in spate si-mi spune ca nu are asa ceva dar eu stiu ca are. Sigur ei n-o lasa sa-mi vanda asa ceva.

-Nu exista un asemenea aparat. Uite , intram pe net si cautam. Daca gasim , te cred , daca nu , inseamna ca am dreptate si totul e doar in mintea ta. Vrei ?

Isi priveste indelung o unghie , o mangaie , o mai curata putin , o lustruieste ca pe un obiect de pret , incruntata , preocupata , doar biata ei minte stie de ce anume. Apoi brusc ridica privirea

–Vai , ce flori frumoase ai. Mi-as dori si eu sa am asa ceva.

-Vrei sa-ti dau? Uite , pe care-o vrei?

-Nu…. nu pot , mama nu m-ar lasa. Si-apoi , la mine s-ar ofili.

-De ce? De intuneric , ce nu stii ca plantele au nevoie de lumina?

-Pai , la tine nu e lumina?

-Nu…. Mama nu ma lasa sa scot ziarele din geam.

-De ce? Uite , daca vrei iti dau eu niste perdele.

-Nu… Prin perdele se vede. Nu stii ca ei au un brat cu o oglinda pe care o pun in fata geamului ca sa vada ce fac eu. De-aia tin ferestrele acoperite. Dar au gasit o cale sa vada totusi.

O privesc deja din ce in ce mai descumpanita. Deja conversatia a ajuns intr-un punct care pe mine ma depaseste. Granita intre rational si irational e atat de fragila.

-I-am vazut pe cei care sapa santul din fata blocului. Sunt tot de-ai lor. Ii vad in fiecare zi si-i aud in mintea mea cum spun – uite-o , iar a iesit , dupa ce pleaca , intram. Si de data asta nu mai scapa.

Ma uit la ea. Incerc sa inteleg . Am incercat tot ce m-am priceput. Tin la ea , mi-e mila de ea. As vrea s-o ajut dar nu ma lasa. De fapt nu lasa pe nimeni. Si dintr-o data se ridica;

-Trebuie sa plec. Ei sunt acolo. Nu mai pot ramane.

Ii simt aproape fizic zbaterea , teama , nebunia… incerc s-o retin. Nu vrea , nu poate.

–Weekend placut , mai sopteste.

Strange la piept sacosa de rafie si dispare in intuneric. Raman impietrita in bucataria goala. Ceasul ticaie monoton. Il privesc. E miezul noptii… Zgomote ciudate se fac auzite. Ca un rostogolit de bila metalica pe ciment. Trosnituri si fosnete. Daca n-as fi la mine acasa as crede ca-i o casa bantuita. Frigiderul porneste de-odata cu o zgaltaitura de motor. Un fluture de noapte se loveste bezmetic de geam. Tresar , imi revin . E vechi , gandesc , ar trebui schimbat. Imi aprind o tigara. Surprinzator , plecarea ei ma face sa respir usurata. Zgomotele au disparut. Bucataria imi e iar familiara. E bine , e lumina , e placut, e acasa. Din crangul din spate se aude cantec de privighetoare. Dar ea?…. O urmaresc cu gandul , pe stradutele inguste , slab luminate , umbra fugara de propriile inchipuiri. Ma duc la calculator. Tastez – psihotron , cautare , uimire , stupoare…. Cautati si voi.

Papagigli

http://v2valmont.wordpress.com/2011/01/28/duzina-de-cuvinte-amnezia-bunastarii/

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/01/duzina-de-cuvinte-un-fluture-in-weekend/
Virus
http://labulivar.wordpress.com/2011/01/27/duzina-de-cuvinte/
scorpio72
http://scorpio72.wordpress.com/2011/01/28/duzina-de-cuvinte-mic-remember/
Georgiana
http://georgiana75.wordpress.com/2011/01/28/duzina-de-cuvinte/