Duzina de cuvinte- Umbra


 

Umbra.

Personajul este cat se poate de real , de aceea n-am sa folosesc nume.

Ar fi putut fi orice. Era desteapta , draguta , inalta , supla. Singura la parinti. Sau mai bine zis singura la un parinte singur. Mama ei. Poate asta a si fost ghinionul ei. Mama ei. O batrana smintita , doi bunici la fel de smintiti, vizitati periodic de-o ghicitoare sarlatana care le papa sistematic bruma de chiverniseala ca sa le scoata argintul-viu de pe unde era bagat. Crescuta intr-o atmosfera sumbra , cu interdictii peste interdictii , superstitii amestecate cu yoga si teoria conspiratiei , tinuta departe de tot ce insemna realitate cazuse intr-o depresie din care nici internarea intr-un sanatoriu n-o mai putuse ridica. Tocata permanent de reprosuri , inchisa ca o pasare in colivie , din nou internari , sedinte la psihiatru , pastile luate cu pumnul si-n final o incercare de suicid. Dupa toate acestea ratarea examenului la facultate a venit de la sine. In alte circumstanțe ar fi reusit orice si-ar fi propus. Si n-o spun doar laudativ. Cartile devenisera refugiul ei. Fuga ei de lume. Citise foarte mult si de toate genurile. Putea discuta aproape despre orice subiect ti-ar fi trecut prin minte. Si totusi , la o privire mai atenta puteai observa , bine disimulata de altfel , zbaterea nebuniei. Pentru ca trecea foarte repede prin stari diametral opuse. Vorbea cu aceeasi usurinta despre mituri indiene , despre biblie , despre credinta , despre istoria religiilor , despre extraterestrii si teoria lui Darwin dar la fel de repede aluneca pe panta depresiei , a disperarii , a tristetii fara leac si in final a tacerii absolute. Dintr-o data pleoapele-i tremura , vocea scade in intensiatate. Sopteste abia auzit

– Sunt urmarita.

-Cine , cine te urmareste , intreb aiurita.

Ei , mi-au pus undeva un aparat. Cu care-mi inregistreaza gandurile. Si-mi vorbesc tot prin aparatul asta. Acum trebuie sa plec. Ma asteapta mama.

Isi cauta sacosa. Era o sacosa mare de rafie , rupta pe la colturi , in care tot plimba niste plicuri mari legate cu sfoara.

-Ce-i aici? – o intreb.

Ma priveste banuitoare , se balbaie , roseste apoi raspunde incetisor

– Mai nimic , dar sunt actele mele , de la casa , buletinul …

-De ce le porti tot timpul cu tine? Poate le pierzi. Lasa-le acasa!

-Oh , nu , pentru ca ei vin acasa in lipsa mea. Vor sa-mi ia casa sa ma lase pe drumuri , dar nu vor reusi. Tocmai de-aia am venit la tine. Te rog sa-mi cauti si mie pe net o firma care sa-mi monteze o yala. Stiu ca sunt unele foarte bune , am vazut eu la un targ in B.

-Las-o naibii de firma , nu-i nicio sfaraiala cu yalele astea, pentru ele iti trebuie o usa metalica…

-Daaaa …. ai dreptate , usa mea e de lemn , d-aia au si putut sa intre ei la mine in casa.

-Care ei?

Ei , cei cu psihotronul. Stii am citit ca daca iti faci o casca din staniol ei nu mai pot folosi aparatul. Dar ma urmaresc si cand ma duc sa cumpar folie , ei sunt acolo. Am vazut cum vanzatoarea se uita undeva in spate si-mi spune ca nu are asa ceva dar eu stiu ca are. Sigur ei n-o lasa sa-mi vanda asa ceva.

-Nu exista un asemenea aparat. Uite , intram pe net si cautam. Daca gasim , te cred , daca nu , inseamna ca am dreptate si totul e doar in mintea ta. Vrei ?

Isi priveste indelung o unghie , o mangaie , o mai curata putin , o lustruieste ca pe un obiect de pret , incruntata , preocupata , doar biata ei minte stie de ce anume. Apoi brusc ridica privirea

–Vai , ce flori frumoase ai. Mi-as dori si eu sa am asa ceva.

-Vrei sa-ti dau? Uite , pe care-o vrei?

-Nu…. nu pot , mama nu m-ar lasa. Si-apoi , la mine s-ar ofili.

-De ce? De intuneric , ce nu stii ca plantele au nevoie de lumina?

-Pai , la tine nu e lumina?

-Nu…. Mama nu ma lasa sa scot ziarele din geam.

-De ce? Uite , daca vrei iti dau eu niste perdele.

-Nu… Prin perdele se vede. Nu stii ca ei au un brat cu o oglinda pe care o pun in fata geamului ca sa vada ce fac eu. De-aia tin ferestrele acoperite. Dar au gasit o cale sa vada totusi.

O privesc deja din ce in ce mai descumpanita. Deja conversatia a ajuns intr-un punct care pe mine ma depaseste. Granita intre rational si irational e atat de fragila.

-I-am vazut pe cei care sapa santul din fata blocului. Sunt tot de-ai lor. Ii vad in fiecare zi si-i aud in mintea mea cum spun – uite-o , iar a iesit , dupa ce pleaca , intram. Si de data asta nu mai scapa.

Ma uit la ea. Incerc sa inteleg . Am incercat tot ce m-am priceput. Tin la ea , mi-e mila de ea. As vrea s-o ajut dar nu ma lasa. De fapt nu lasa pe nimeni. Si dintr-o data se ridica;

-Trebuie sa plec. Ei sunt acolo. Nu mai pot ramane.

Ii simt aproape fizic zbaterea , teama , nebunia… incerc s-o retin. Nu vrea , nu poate.

Weekend placut , mai sopteste.

Strange la piept sacosa de rafie si dispare in intuneric. Raman impietrita in bucataria goala. Ceasul ticaie monoton. Il privesc. E miezul noptii… Zgomote ciudate se fac auzite. Ca un rostogolit de bila metalica pe ciment. Trosnituri si fosnete. Daca n-as fi la mine acasa as crede ca-i o casa bantuita. Frigiderul porneste de-odata cu o zgaltaitura de motor. Un fluture de noapte se loveste bezmetic de geam. Tresar , imi revin . E vechi , gandesc , ar trebui schimbat. Imi aprind o tigara. Surprinzator , plecarea ei ma face sa respir usurata. Zgomotele au disparut. Bucataria imi e iar familiara. E bine , e lumina , e placut, e acasa. Din crangul din spate se aude cantec de privighetoare. Dar ea?…. O urmaresc cu gandul , pe stradutele inguste , slab luminate , umbra fugara de propriile inchipuiri. Ma duc la calculator. Tastez – psihotron , cautare , uimire , stupoare…. Cautati si voi.

Papagigli

http://v2valmont.wordpress.com/2011/01/28/duzina-de-cuvinte-amnezia-bunastarii/

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/01/duzina-de-cuvinte-un-fluture-in-weekend/
Virus
http://labulivar.wordpress.com/2011/01/27/duzina-de-cuvinte/
scorpio72
http://scorpio72.wordpress.com/2011/01/28/duzina-de-cuvinte-mic-remember/
Georgiana
http://georgiana75.wordpress.com/2011/01/28/duzina-de-cuvinte/

Reclame

16 gânduri despre „Duzina de cuvinte- Umbra

  1. povestea , dupa cum deja v-am spus este absolut reala. Este vorba despre o ruda prin alianta. Are varsta mea. Si are si o continuare. Pe care inca ma gandesc s-o scriu. E o poveste trista care nu-mi da pace de multa vreme. Am tot incercat sa schimb cumva situatia dar … poate-mi dati voi vreo idee. Eu le-am cam epuizat. Da, sigur va veni si continuarea. Multumesc pentru vorbele frumoase.

    Apreciază

  2. Daiano,
    Frumos, da’ al dracului de trist. Cind aud de cazuri de genul asta, stii ce-mi trece prin minte? Nu, nu e glont 😀 , e o intrebare „cum sa te mai plingi si de ce, cind auzi prin ce trec altii?”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.