Duzina de cuvinte- Umbra(2)


 Tastez – psihotron , cautare , uimire , stupoare….

Trecuse cam o luna de atunci. Incercasem sa dau de ea. Nici nu stiam prea bine unde sta. Imi explicase dar cum eu nu sunt din oras mi-a fost destul de greu sa gasesc locul. Am umplut o sacosa cu cate ceva si m-am dus. Bloc normal , apartamente incepand cu etajul 1 , parter cu magazine , boxe si alte acareturi undeva pe langa Parc. Am gasit scara , am gasit si apartamentul. Pe usa un afis mare in care explica celor care voiau sa stie ca era o victima a razboiului psihotronic si ca va face o plangere la guvern ca-i sunt incalcate drepturile. Am batut la usa si intr-un tarziu , dupa ce-a pus nenumarate intrebari de verificare a deschis. Ea tremurand de frig – desi era vara- incercand disperata sa-si ascunda mainile rosii dezgolite pana la coate , cautand febrila o cutie de chibrituri – pe care n-o gasea nicicum- si niste lumanari. Curentul fusese taiat de mult , la fel si caldura. Ma gandeam cu groaza – oare cum a reusit sa treaca iarna daca vara e atat de frig in casa asta. Isi tot cerea scuze innebunita ca m-am dus asa neanuntata si tot incerca sa ma determine sa plec. Intr-un final am reusit s-o conving ca statul in usa nu rezolva nimic , ca am venit la ea sa-i aduc ceva de mancare si aproape am fortat-o sa se dea la o parte. Mai bine nu intram. Nu stiu la ce ma asteptam sa gasesc dar ce-am vazut atunci aproape m-a speriat. Un hol mizer si neluminat. Zeci de bidoane de apa plata , goale bineinteles , si zeci de cutii de carton , la fel de goale , dublau zidul de jos pana sus in tavan. Abia aveai loc sa te strecori printre ele.

-Ce faci cu toate cutiile astea – am intrebat-o.

-Pai , sunt pentru cand ma voi muta de aici.Pentru bagaje. Am atat de multe bagaje. Iti dai seama , nici nu-mi ajung macar.

-Te muti?

-Nu acum , a raspuns . Dupa ce voi gasi un cumparator pentru apartament.

-Pai ai cautat vreun cumparator?

-Nu… intai trebuie sa-mi strang bagajele. Daca va dori sa se mute imediat trebuie sa am bagajele facute.

-Si unde-ai sa te duci?

-Pai asta e problema , trebuie sa caut in acelasi timp altceva pentru mine si pentru mama. Cred ca doua garsoniere ar fi perfect . Una pentru ea si una pentru mine.

Logica imbatabila , trebuie sa recunosc , m-a lasat cu gura cascata.

-Uite , ti-am adus niste paine , niste mancare , ceva de imbracat.

-Pot sa te rog ceva?

-Da , sigur.

-Vrei sa mergi pana jos la magazin – eu nu ma duc acolo pentru ca vanzatoarele se uita urat la mine.

As vrea niste lapte –

-Sigura ca da.

-Dar vezi sa fie ZUZU ca altceva nu pot sa beau. Ah , si niste paine bulgareasca ( la naiba eu ii dusesem paine normala , bulgareasca nu prea era la indemana ) si un bidon cu apa plata ca cea de la robinet este infestata.

M-am dus putintel nauca , si m-am intors repede.

-Lasa-ma sa intru in bucatarie sa pun sacosa asta undeva mai intai.

-Dar sa stii ca la mine in bucatarie e tot intuneric.

-Nu-i nimic , vom face lumina am zis eu hotarata sa-i fac ordine si s-o trezesc la realitate. Ia sa vezi ce frumos e afara , nu vezi ca aici nici nu poti respira?

Am tras de ziarele din geam in timp ce ma tineam cu mana de nas. Un miros greu de casa mucegaita si neaerisita ma sufoca pur si simplu. Vazusem la usa cuiele batute si sarmele legate – stiam ca i s-a stricat yala- dar acelasi lucru era si la geamuri. Mi-a luat aproape un sfert de ora sa deznod sfori si sa desfac sarme rasucite. O priveam cat de disperata era in timp ce eu smulgeam ultima bariera intre ea si lumea de afara.

-Gata , acum putem respira.

-Da , zambi ea stramb , dar uite-i pe cei din fata. Ne pot vedea toate miscarile .Acum va trebui sa pun altele.

-Si ce daca ne vad?

-Tu nu stii , dar eu ii aud tot timpul. Noaptea nu ma lasa sa ma odihnesc. Imi vorbesc intruna. Doar ziua pot sa dorm insa doar cateva ore.

-Termina cu prostiile astea. Nu exista asa ceva. De ce ar avea cineva ceva cu tine? Ce-ar avea de castigat de pe urma ta?

-Ba exista – ai cautat pe net cum ti-am spus?

-Am cautat si n-am gasit nimic.

-Ba exista. Ei fac experimente si eu sunt subiectul lor. Uite , vino sa-ti arat – si ma duse pe hol si-mi arata o gura de aerisire. Vezi , pe acolo trimit undele alea care ma innebunesc.

-Dar e o simpla gaura de aerisire. In toate apartamentele exista asa ceva.

-Dar la tine nu e

-A fost si la mine dar am astupat-o.

-Ba nu , e un loc prin care ei ajung la mine. Nu vorbesc aiurea.

-Hai sa ne intoarcem in bucatarie , nu suport intunericul.

-Ne-am intors.

-Pot sa te mai rog ceva , imi dai si mie butelia ta?

-Care butelie?

-Cea de la aragaz.

-Pai tu n-ai butelie? Iti dau bani sa o incarci , ma duc eu si ti-o aduc , sunt cu masina.

-Ba da , am chiar doua dar vezi tu , sunt noi noute si daca le duc la incarcat mi le schimba.

-Pai asa si trebuie , n-au cum sa ti le dea tot pe astea.

-Dar ale mele sunt noi , cum sa le dau?

-Pai si tu cum gatesti?

-Nu gatesc

-Pai am vazut ca ai niste oua. Cum le mananci?

-Crude , eu nu le pregatesc pentru ca nu sunt sanatoase. Si nici n-as avea cum sa le gatesc fara butelie, nu? -din nou aceeasi logica imbatabila iar tonul usor superior pe care rostise vorbele aproape ca ma calca pe nervi. Ma enerveaza sa am de-a face cu oameni incapatanati dar … in toata nebunia ei exista o logica perfecta ce-o ajuta sa-si explice incredibila-i poveste.

-Abia astept sa plec de aici. Cred ca mai bine nu mai cumpar nimic , vand tot si plec in lume.

-Unde in lume?

-Mi-ar placea sa vad America de sud dar si mai mult mi-ar placea sa ma duc in Nepal. Crezi ca mi-ar ajunge banii pentru Nepal? Vreau sa traiesc, vreau sa ma lovesc de lucruri palpabile , vreau sa-mi gasesc sufletul pereche , nu mai suport sa raman aici. Crezi ca gresesc daca-mi doresc asta?

Nu i-am raspuns , deja plutea in deriva pe aripile unui vis imposibil.

-Stii ca maiasii spun ca in 2012 va incepe un nou ciclu al vietii pe pamant? Vor fi cutremure foarte puternice si ploi de meteoriti. Poate va fi sfarsitul lumii asa cum o stim noi. Cine stie daca vom supravietui…

-Da , stiu , vom vedea atunci ce va fi. De ce sa ne amaram degeaba? Uite , nu mai pot sa stau. Trebuie sa plec.

-Te asteapta cineva?

-Nu ma asteapta nimeni dar am treaba.

-Si eu am o gramada de treaba , trebuie sa ma apuc si eu de bagaje. Crezi c-ai putea sa-mi faci si mie niste copii dupa schitele apartamentului? Stii tu , pentru vanzare. In altcineva n-am incredere.

-Da , o sa-ti fac. Ti le aduc maine.

-Nu , mai bine vin eu maine si ti le aduc.

-Cum vrei tu.

-Da , e mai bine asa , o sa vina mama sa stea aici cat voi lipsi eu. Ea nu trebuie sa stie ca vreau sa plec. Ar fi in stare sa ma interneze din nou. Oricum nu ne mai intelegem. Cred ca e cam nebuna.

-Bine , n-am sa-i spun o vorba.

-Nici matusii sa nu-i spui.

-Bine , n-o sa-i spun. Gata am plecat.

Doamne , bine ca am iesit inca intreaga la minte pentru ca o astfel de conversatie aiuritoare ma obosise mai mult decat orice. In drum spre masina am aflat de la o vecina ca uneori devenea agresiva. Striga dupa oameni sa-i aduca apa si mancare pentru ca este o victima a americanilor si ca este de datoria lor ca cetateni normali sa aiba grija de ea. M-am tot gandit cum as putea s-o ajut. Dar dupa cateva incercari esuate mi-am dat seama ca e aproape imposibil sa ajuti pe cineva care nu vrea sa fie ajutat. Si totusi mai incerc , cine stie…

Anunțuri

22 de gânduri despre „Duzina de cuvinte- Umbra(2)

  1. pe tine te-am citit cel mai mult. de câteva ori. zguduitor, impresionant, copleşitor?… nimic din toate acestea nu este, pentru că e prea puţin spus…
    aproape că mă doare pe mine, durerea pe care ai ascuns-o, ai bandajat-o în cuvinte.
    este greu, nici nu îmi pot imagina de fapt cât de greu este să vezi pe cineva astfel… să vrei să ajuţi şi să nu poţi…

    1. Nu stiu pisi , uneori parca ma simt vinovata ca mie mi-e bine si ei nu. Ma lupt inclusiv cu ai mei pentru asta pentru ca ei n-au rabdarea mea s-o asculte , macar sa incerce s-o inteleaga. Pentru ei e dusa si-atat. Au renuntat de mult sa incerce s-o ajute pentru ca mereu s-au lovit de refuzul ei indarjit. Nu vreau , n-am nevoie , guvernul e vinovat , guvernul , mama si americanii. Am incercat sa-i gasesc un job , o munca , ceva s-o scoata din casa , sa intre in contact cu lumea pentru ca singuratatea te tampeste , dar deja e prea tarziu…

      1. să nu te simţi vinovată. faci ce poţi, cât poţi. gândeşte-te că alţii nu fac nimic. alţii de-un sânge şi de-un neam cu ea. tu măcar încerci, puţin… şi eu cred că ea are mare încredere în tine. atâta câtă se poate…

    1. e cat se poate de real. Ea e de-o varsta cu mine , e o verisoara a sotului meu , soacra mea si tatal ei sunt frati. Mama ei a divortat imediat dupa nasterea fetei. 90% din vina ea o poarta pentru modul in care si-a tratat fata atatia ani. Ma duce de multe ori cu gandul la filemele alea horror cu parinti despotici si sariti de pe fix.

  2. Misto dialogul! Cred ca ti-a mai spus-o cineva data trecuta. Am si eu o matusa care-i cam dusa, dar de batrinete. Am auzit ca traieste cam in aceleasi conditii. Multa durere pe lumea asta!
    Te-as ruga sa subliniezi cele 12 cuvinte. Merci

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s