timp…

N-am timp… n-am timp destul sa fac ce-mi place , n-am timp destul sa visez , n-am timp destul sa termin ce-am inceput , n-am timp destul sa incep lucruri noi , nu mai am timp….

Oare sufar de lipsa de organizare ? Ori sunt in contratimp cu timpul?

Imi facusem o lista (ce-i drept interminabila) cu ce-am de facut pe afara. Aveam si inspiratia si cheful necesare dar a venit ploaia – mult asteptata dar parca interminabila si odata cu ea si frigul de aproape inceput de iarna . Tot atunci s-a intors Cri din calatorie cu vreo doua genti de rufe. Am lasat tot si m-am apucat de  ele. Normal uscate in pod ca afara ploua. In prima zi insorita am plecat la Bucuresti sa-i ducem bagajele – deci zi pierduta , Bucuresti , balamuc , nervi , inca un portbagaj de troace de adus acasa. Am recuperat in ziua urmatoare dar nu in gradina ci in camera tehnica ce devenise inutilizabila. In afara de centrala si de buncarul pentru peleti nu aveam nimic amenajat si biata camera tine loc si de magazie. Toate erau claie peste gramada inclusiv centrala era plina de fel de fel de felurite incepand de la seminte si unelte pana la sticlute cu 1001 picaturi pentru bolesnite aviare sau canine , ierbicide si alte solutii nefolosite peste care trona un mare manunchi de marar uscat. Cat despre buncar – peletii nu mai aveau loc pentru ca se umpluse intre timp cu rogodele pentru pui , sfori , tevi si tevisoare , chei si surubelnite , bormasini si burghie si alte minunate scule de mare trebuinta la casa omului. Colac peste pupaza m-am pricopsit si cu o familie de soricei. Si cum venise frigul si se cerea imperios pornirea centralei era cazul sa fac putina liniste ca prea tipau unele la altele. Concluzia , scoase toate afara , sortate , parte aruncate (foarte putine ) parte pastrate ( mult prea multe in acceptiunea lui M. care-mi pregatise o gramada de saci de gunoi si care a ramas neplacut surprins ca au ramas cam goi) , confectionat minunatele rafturi dupa care plangeam de vreun an si care in sfarsit si-au dovedit utilitatea. Inarmata cu noua scula ( o bormasina nou nouta ca aia veche se stricase ) , cu un pumn de dibluri si burghie , cu nivela , metru si creion de dulgher am masurat , trasat , gaurit , mesterit si …. S-a facut lumina. Acum toate stau cuminti la locul lor , la vedere , usor accesibile si ce e mai important am dat drumul la caldura. Parca altfel e dimineata cand te imbraci intr-o atmosfera varateca. Dar mi-a luat o zi. O zi cu soare pentru ca a doua zi a fost aproape ger si a urmat alta serie de ploaie. Asa ca iar am lasat gradina si m-am mutat in pod. Niciodata nu gasesc momentul potrivit sa fac liniste in pod. Asta vara era cuptor , urcam pana la usa , aruncam ce era de aruncat si o zbugheam la intrecere cu Kimi jos la racoare. Cum vremea s-a schimbat peste noapte am urmat aceeasi schema , de data asta din cauza frigului. In felul asta podul devenise teatru de razboi de-a dreptul intre nucile puse la uscat , ceapa de rezerva din gradina personala ( ca n-am obtinut cine stie ce recolta dar e buna pentru cand uita M. sa cumpere) , corturile plimbate in vara asta ( nu de noi ci de copile) , saltele de plaja , un numar impresionant de incaltari pentru toate anotimpurile absolut toate desperecheate , cutii cu prostii aduse de pe la bloc nedesfacute niciodata , saci cu haine care de dat , care de pastrat pentru curte , saci cu materiale ramase si inutilizabile si o gramada de prostii ( a se citi gunoaie adica de aruncat de-a dreptul).

Infofolita cu geaca , bocanci si caciula (insuficient se pare , ca m-am pricopsit peste toate c-o frumoasa intepeneala de sale) nu m-am dat jos din pod pana nu am terminat tratativele de pace. Cel putin am unde intinde rufele pe ploaie. Si nu mai trebuie sa pierd juma’ de zi pentru perechea unui pantof.

Ieri a fost frumos. Asa ca m-am ocupat , nu de gradina cum ati fi tentati sa credeti ci de gogonele. Dar pe final , cum ramasesem fara butelie n-am rezistat tentatiei si m-am dus putintel pe alee cu intentia de a aduna niste carciumarese inca inflorite. Intentia s-a pierdut pe drum pentru ca am inceput prin a le curata de uscaturi si cum pofta vine mancand m-am trezit ca incep sa mai jumul o buruiana , un smoc de pir , un vrej de cherry , o tufa uscata de ochiul boului apoi inca una si inca una si …. s-a facut noapte. Muraturile le-am umplut pe la miezul noptii iar pe alee , dimineata , totul arata cam asa…

Azi nu stiu de ce sa ma puc mai intai , de casa sau de gradina , maine vin fetele acasa si sambata ploua iar. De-aia va zic – nu am timp.