A fost o vreme …


A fost o vreme in viata mea cand, pentru a-mi completa veniturile, am pus-o pe Nicoleta la treaba. Eram tanara , aveam al doilea copil , uzina se cam dusese de rapa , iar din salariul de suplinitor nu prea intelegeam mare lucru. Meditatiile , hm , erau altii tari la vremea aia desi aveam si eu destui copii veniti de la tara la oras si care trebuia sa ajunga la nivelul clasei. Totusi , chiar si asa banii nu erau destui. Imi placea sa lucrez. Mamaie fusese croitoreasa la viata ei ( numai eu stiu cate tivuri cususem , cate butoniere si sulfilari si toate de mana , nu va inchipuiti ca mamaie avea vreo masina desteapta ) Cred ca perioada de dinainte de revolutie cand nu prea gaseai mare lucru prin magazine si cativa ani buni de dupa a fost o perioada plina de creativitate. Toata lumea lucra sau isi lucra cate ceva. Eu tocmai primisem de ziua mea lucrul pe care-l visam de cand coseam tivuri pentru mamaie. O masina de cusut Nicoleta. Aveam (si am inca) o multime de carti de croitorie. Pe care chiar le-am studiat. Apoi au aparut revistele cu tipare. Doamne , cine nu-si aminteste de Burda si Verena? Cate modele , cate idei pe langa ele . Ma invatasem sa transform tipare , adaugam detalii inedite – mi-am facut odata o fusta creion (ma specializasem in fuste) cu guler si m-am dus cu ea la scoala. Toata lumea m-a intrebat unde am lucrat-o. Am zis ca mi-am facut-o singura. Si atat mi-a fost. Aveam deja trei cliente inscrise pe lista de asteptare. Am inceput curand sa trec la chestii mai complicate cum ar fi taioare , bluze , rochii. Cea mai fidela clienta a mea era buna mea prietena Domnisoara de mate. „Domnisoara” , careia in curand aveam sa-i zic „Mama Nela”,  era o femeie superdesteapta , cam de varsta mamei mele , necasatorita , cu un corp traznet pentru varsta ei si a carei viata se reducea la MATEMATICA. Extrem de severa , extrem de corecta , era temuta si iubita in egala masura de elevii ei.Nu avea prejudecati si dadea cu aceeasi usurinta si 10 si 2 aceluiasi elev. Nu tinea cont de celelalte materii , nici de starea materiala a parintilor , n-o interesa decat matematica ei. Oferea meditatii dar era singura care-si declara veniturile la fisc , dadea chitanta si platea taxe. Eu o adoram. Si era cea mai buna clienta a mea. Venea cu cate o sacosa de materiale , stofe , matasuri , voaluri. Inca se mai gaseau pe atunci. Ti-am mai adus ceva de lucru. Ce facem din ele? Ce vrei tu mama! Si cum sa fie? Cum iti place tie , am incredere in tine. Si toate ieseau ca la carte. Imi placea sa lucrez pentru ea. Nu era carcotasa , nu comenta , nu zicea vreau mai asa sau mai altfel. „daca tu zici ca-i bine , atunci asa e”. Si toate veneau turnate. A fost vremea cand puteam experimenta orice-mi trasnea prin cap pentru ca Domnisoarei ii placea tot ce faceam eu. Si asta ma motiva extraordinar sa nu dau gres. Cat despre fetele mele , ei bine , erau cel mai bine imbracate pentru vremea aia. Incepand de la camasi de noapte , camasute de bebici , caciulite si pijamale pana la rochite , fustite , costumase si pardesie. Ba chiar si vreo doua geci de iarna le-am lucrat. M. n-a purtat ani buni decat pantaloni lucrati de mine ba din cand in cand , cand gaseam materiale bune ii faceam si camasi. Inca de pe atunci devenisem maniaca in ce priveste tesaturile. Si inca mai am cutii intregi cu materiale neatinse. Mai ales de cand tesaturile frumoase au cam disparut de pe piata , locul lor fiind luat de eternele stofe negre , maron sau bej , sau plasticele ordinare ce ti se lipesc de piele si pe care nu le suport. Cel putin aici nu mai exista magazine de tesaturi cumsecade. In schimb apar la SH uneori cupoane , fel de fel de cupoane de matasuri , inuri , bumbace sau poplinuri , batist sau dantele. Din pacate o buna perioada de timp n-am mai lucrat pentru ca Nicoleta mea intrase in greva prelungita. Pana cand , ca orice grevist , a patit-o fiind inlocuita cu draga de Singer. Desi , parca ii duc dorul Nicoletei mele care m-a scos din multe belele si-a contribuit din plin la bunastarea familiei mele.

Faptul ca n-am mai lucrat de mult m-a facut sa-mi pierd insa exercitiul de imaginatie. Sunt in pana de idei cu un vagon de materiale superbe si nu stiu de ce sa ma apuc mai intai.

iata cateva dintre ele.

Damasc brodat cu dalii- imi aduce aminte de o fata de masa pe care o avea mama mea. Este un damasc foarte fin , lucios , superb – cred ca e o bucata de 1,5 x 1,5.

Image

un petec brodat aprox.  0,4 x 0,25

Image

Ma gandeam sa-l inramez si sa fac un tablou din el.

Acelasi tip de tesatura – un bumbac foarte fin cu flori mari – dalii cred – e un fel de jaqard , 2×1,5

ImageImageImageImageImageImageImage

iar dosul arata cam asa

Image

o bucata de matase brodata , destul de mica , 1 x 0,70

ImageImageImageImage

un fel de voal tot brodat – 1,5 x 1,5

Image

in brodat in doua variante : pe negru

ImageImage

si pe bej

ImageImage

cate 1 m din fiecare – broderia este pe bordura.

In brodat cu albinute – 2m dublu lat.

ImageImageImage

nu-i asa ca-s minunate? Aveti vreo idee?

Anunțuri

Un gând despre „A fost o vreme …

  1. pai din damascul brodat nu poti face decat o fata de masa gen napron, daca e prea mica bucata. o pui peste o alta fata de masa alba.
    din peticele brodate (superbe toate) eu as face o cuvertura/paturica cu tehnica aia quilting.
    din matasea brodata s-ar preta un fel de halat chinezesc scurt, de purtat prin casa ca sa fii eleganta.
    din voalul brodat – o bluzita ca a lui catrinel-shoricel (cea pe care si-a facut-o dintr-o esarfa).
    inul brodat eu il vad fusta cu basc – partea brodata sa devina bascul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s