retrospectiva


Bineinteles ca m-am pastrat in trend. Adica am pozat cu sarg tot ce mi-a iesit in cale si-n diverse stadii evolutive. Sigur ca da , am pus si eu rasaduri ca toata lumea. Va spun cu siguranta ca rosiile ies intr-o sapatamana iar ardeii cam in doua si un pic (apropos de ardei – credeam ca m-am pacalit cu samanta dar nu , asa ies ei). Continuu sa ma minunez in fiecare zi – alaltaieri nu aveam urma de leustean in gradina – si-l cautasem , vorba aia , cu lumanarea. Ieri pe seara era mandru si frumos de vreo 4 cm inaltime. Fritilaria alungatoare de cartite ( asa zic ei , eu inca nu- s convinsa) a ajuns de la un fir la trei. Imi place ca e din categoria nemofturoaselor – nu trebuie scoasa toamna , sta foarte bine in pamant peste iarna si-i prieste ca precum se vede se inmulteste – n-am stabilit inca in ce proportie. Oricum mai mica decat zambilele care din vreo trei- patru bulbi acum doi ani au acoperit acum aproape un metru patrat. Ceapa-i verde , usturoiul asemenea. Mi-au inflorit viorelele , caltunasii , ghioceii inca-s pe pozitie , randuri , randuri de branduse , gabene , mov si combinate. Mi s-au prins magnoliile si trandafirii de asta toamna. Sper ca anul asta sa-mi infloreasca si liliacul ca-l tot astept de cativa ani si nu se indura. La fel de mari asteptari am si de la glicina. Cea veche , luata de mine de la Brico s-a intins pe gard – nu o tenteaza pergola de la terasa nicicum. Cea de la Gabica sta in expectativa – ca sa nu-i las loc de intors am pus-o in celalalt colt de terasa , vrea nu vrea trebuie sa se inalte acolo ca altundeva n-are unde. Si-am mai pus un fir asta toamna de la „Dica de la Berca” ( adica de la mine de acasa , Dica fiind vecina noastra)  in fata geamului de la bucatarie. Pare ca s-a prins si ea , poate din trei o ramane ceva. Am trecut ( emotional mai greu ) si peste ziua de 8 martie pe care-am „sarbatorit-o/ plans-o” singura in gradina , vorbind in gand cu mama. Adica asa cum mi-am dorit. Balacindu-ma in tarana , scormonind dupa bulbi , grebland , taind uscaturi , mutand una alta prin diverse locuri , taind trandafiri cu tepii de rogoare ( tot nu suport manusile de gradinarit) si tot asa. „Macinicii” i-am ratat si anul asta desi Pusi imi daduse reteta de macinici ( ca pe la  noi la Buzau – ca pe aici se fierb / inmoaie covrigi copti – nu-mi plac , nu mananc). Dar pentru ca era sarbatoare mare am stat cuminte la bucatarie uitandu-ma ce-i drept cu mare jind afara. Duminica – tot sarbatoare , na- mi-am calcat pe suflet si cu un mare ” Doamne, iarta-ma” si cu gasca din dotare am iesit iar la treaba. Se vede ca am pacatuit ca mai pe seara , dupa ce-am dat foc la niste uscaturi si le-am lasat de capul lor ( nu eu ci noi) am constatat ca se indreptau vertiginos spre bucata de livada. Asa ca viteaza cum ma aflu m-am repezit cu-o grebla in mijlocul tarlalei. Ardea totusi usurel , fara prea mare chef , doar spre livada , in lastaris unde era iarba mai inalta o luase putintel razna. M-am dus , normal , sa-l potolesc si cand tropaiam mai cu spor pe jar am calcat un lastar in picioare si cand i-am dat drumul mi-a troznit una fix in ochiul stang de-am vazut un pumn de stele si nu doar verzi , pana mai ieri pe seara. Invatare de minte ca Duminica-i Duminica si nu e luni sau alta zi. Bineinteles ca ieri am ajuns mai tarziu acasa si bineinteles ca a plouat. Ca doar era luni , nu? Hm, a plouat ca-n zi de vara cu fulgere pana la pamant , cu vant si o galeata si ceva , daca nu mai bine , de apa pe metru patrat. Si daca dimineata toate radeau in soare, curatate de praf si primenite acum se pare ca vor mai avea parte de un dus ca iar s-a innorat. Deci , da , nici martea nu-i Duminica. Si probabil asa va fi toata saptamana pana fix Duminica , cand mai mult ca sigur va fi soare si numai bine de trebaluit , semanat , taiat , dat  foc….. Mai poti sa zici ceva? Macar de-ar rasari lucerna.

Anunțuri

10 gânduri despre „retrospectiva

  1. Te-am citit si m-am socotit ca cele mai spornice zile in gradina la mine-s cele de duminica 🙂 Ca doar atunci pun si eu sapa-n functie 🙂 Glicinele infloresc dupa vreo patru- cinci ani, ai rabdare cu ele. Eu am scos una alba de nervi si in anul urmator surata ei violeta mi-a facut cadou ciorchinii infloriti de Paste …

  2. Buna ziua, Am scris un comentariu si la acest articol,abia apoi mi-am dat seama ca pot sa va scriu aici. Mi-am amintit astazi de o discutie despre rabarbar de pe blogul Elisei cu mult timp in urma si am intrat acum sa vad cine dorea atunci radacina pentru ca am acum disponibila si v-am gasit intre doritori.Daca nu ati facut rost pana acum as putea sa va trimit saptamana viitoare o radacina. O seara placuta!

    Maria Serban.

    ________________________________

  3. Mie mi-e mai frica de Sfanta Vineri. Sfanta Duminica e blanda si buna. O stiu din povesti, nu de la biserica.
    PS Te invidiez un pic, dar voi urmari prin blog cum iti infloreste gradina.

    1. Albinuto , nu stiu ce sa zic. Eu de Sfanta Miercuri sunt speriata rau de tot. Miercurea zic mersi daca nu am vreo problema. Martea in schimb merg toate-n plin. Vinerea e asa , bine si frumos ca e inainte de weekend. 🙂

        1. nu e vorba de povesti aici. Pur si simplu miercurea am ghinion asa cum altii au ghinion martea sau pe 13. Restul sunt superstitii de la tara. Nu le cred nici eu pe toate dar mai bine sa nu le verific. Poate devin o „baba proasta” … 🙂

  4. eu zic ca duminica e o zi si atat, la fel ca lunea, martea etc. restul …e interpretare :). dar e buna o zi de odihna pe saptamana.
    si-i am exemplu chiar pe satenii mei.
    s-a lucrat si sambata si duminica intr-o nebunie completa. tractoare, motosape, motofierastraie toate la lucru; covoare pe garduri, geamuri deschise si luate la spalat, oameni cu sape in spinare treceau pe drum.
    cand e treaba, e treaba!

    1. ei , sa nu exageram! Nu-ti inchipui ca sunt vreo habotnica in ale sarbatorilor. N-am mai calcat intr-o biserica de asta vara si atunci eram in concediu prin Moldova. Totusi , nu ma pot opri sa nu-mi amintesc Duminicile copilariei mele. Timpul parca se oprea in loc. Ma imbraca mamaie frumos , ieseam la poarta , citeam in tihna , „taineam” pana tarziu , primeam musafiri sau eram musafirii altora. Nu plantam nimic (se spunea ca-ti ingropi ce ai mai drag) , nu primeam si nu dadeam lastari/butasi de flori. Mirosea caldut a zambile si era pace. Si nu erau televizoare. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s