despre mine , visatoarea

 

Ei, da! Sunt o visatoare.  Pentru ca viata e un puzzle de vise. Sa nu uitam ca si cosmarurile sunt tot vise. Dar de fapt nu la ce visam noaptea se reduce totul ci la visele pe care le avem cu ochii larg deschisi. Sau intredeschisi. De fapt la dorintele pe care  le avem fiecare. Ne-am invatat sa nu mai dorim nimic , robiti fiind de faptul ca primeaza mereu – “am nevoie” ( chiar daca nu doresc asta neaparat) fata de “imi doresc“ (pentru ca ma face fericit).

In primul caz dorinta nu e a ta , e datorata dorintei-vointei altora , exista cauze exterioare care o genereaza. Esti dependent de dorinta altora si nevoia ta poate fi implinita sau nu. E ca si cum – vorbind in termeni mai prozaici -ai lucra la patron. Altceva e cand dorinta ta e doar a ta . Nu este impusa din exterior , nici de greutatile vietii ci pur si simplu e ceva care-ti face tie in primul rand placere , iti umple sufletul de fericire. Prin analogie cu prima varianta e ca si cum ai avea propria ta afacere si esti propriul tau stapan. Poti eventual influenta nevoile celorlalti sa lucreze pentru dorinta ta. Asta e de fapt un vis. Sa spun la ce visez ? Care e cel mai mare vis al meu?

Hai sa spun intati ce-am visat. Si pana cand am descoperit cum merge treaba a fost nitelus mai greu. Dar probabil dorinta , visul era atat de puternic , incat pana la urma a invins nestiinta mea. Mi-am dorit dragostea , in primul rand. Eram o fiinta ciudata si parca nimic nu se lega in plan sentimental. Priveam cu invidie perechi de indragostiti , plangeam in pumni de singuratate si scriam poezii bacoviene, pline de moarte , plumb si zile ploioase.

“ E toamna mea Bacoviana

Cu-amurguri violete-n prag

Si parca simt cum gandu-alearga

Mai razvratit si mai pribeag…

 Si tot asa din toamna-n toamna , din pribegie in pribegie , din despartiri si deceptii in singuratate si inevitabil dorinte morbide. Horror , nu?

De ce scriam mai mult , parca toate mi se implineau. Exact asa cum erau descrise in versuri.

Pana intr- zi . Cand probabil am epuizat stocul de cuvinte plumbuite si parca a rasarit soarele.

Mi-au venit in cap niste versuri

“ Esti aici ,

langa mine

atat de aproape incat nu mai stiu

ale cui ganduri imi bat incet pe frunte.

Sunt ale tale , sau ale mele

In stoluri albe vin indragostite…

Esti aici,

nu-mi vorbesti dar tacerea ta spune mai mult decat orice cuvant.

Tacerea ta,

cel mai frumos poem de dragoste

Scris de vreun muritor pe pamant”

Era altceva . Era un alt ton si-o alta dorinta , sau aceeasi dar spusa altfel. Ca si cum s-ar fi implinit deja. Si n-a intarziat sa se implineasca.

Au mai urmat cateva in aceeasi maniera si inspiratia mea in poezie s-a oprit aici. Aveam deja dragostea langa mine , exact asa cum o visasem.

La fel s-a intamplat si cu restul viselor mele.

Mi-am dorit copii si i-am avut. Desi toata lumea spunea ca vor fi baieti si era o manie in a-ti dori baieti , nu aveam in cap decat nume de fete. Acum nu-mi imaginez ce-as fi facut cu doi baieti pentru ca fetele mele mi-au oferit atata bucurie cat intr-o mie de vieti.

Madalina
Crina

 

Mi-am dorit o casa . Nu generic , o locuinta ci o casa , pe pamant ,cu gradina ,cu flori cu pomi si vita-de-vie. O casa care sa fie a mea de la zero. Desi nu se intrevedea nicio speranta , nu conteneam sa cumpar reviste cu planuri de case , cu amenajari si decoratiuni. Nu conteneam in a desena pe orice bucatica de hartie casa viselor mele. Era un vis al meu -ascuns – si ce daca ? Dar daca avea sa se intample? Aveam sa fiu pregatita. Veti spune ca visam aiurea. Mie nu mi se parea nimic deplasat. Nici pierdere de vreme si nici desertaciune. Si n-a fost. Pentru ca exact cand ma asteptam mai putin a venit vestea in cateva vorbe :” Cauta un arhitect “ Si de la vorba pana la fapta n-a mai fost decat un pas.

Ce visez acum? Pe termen scurt , foarte scurt chiar ,ma vad cu fiica mea cea mica sarbataorind un examen. Visez Duminica viitoare o petrecere in familie. Visez ziua in care fetele vor veni si vor spune “ mami si tati eu m-am indragostit si plec de langa voi pentru a merge mai departe cu el”

Ma vad pe mine , cu lacrimi de fericire in ochi , gatindu-mi fetele pentru cununie.

Si il visez pe el , pe iubitul meu de atunci si de acum , sotul meu, cu (cel putin)doi copii de mana , prin vie , prin livada , prin gradina si aud deja strigatele lor fericite “tataie , tataie” si -un latrat fericit de catel zarghit.

Visez seri de toamna tarzie cu iz de vin si crizanteme , cu doi batrani frumosi pe o terasa alba , zambind tainic unor ganduri , ale ei sau ale lui , ale noastre stoluri albe , indragostite.

Ei , da , uneori visez sa castig potul cel mare la loterie dar partea proasta e ca nu stiu inca ce-am sa fac cu atatia bani. Probabil cand voi sti , voi castiga. Ha , ha, ha.

Visati , nu va fie teama ! Toate visele vor deveni realitate intr-o zi , in aparenta ca oricare alta. Visati voi , nu-i lasati pe altii sa va conduca visele , dorintele , implinirile. Nu va lasati coplesiti de nevoi . Lasati-va in schimb purtati de vise. Gandul e cea mai puternica arma si cel mai rapid mijloc de transport ( la propriu si la figurat) Amintiti-va povestile din copilarie. Fat-frumos nu alegea niciodata “ca vantul “ ci “ca gandul ca-i mai iute” . Si povestile se terminau intotdeauna cu “ au trait fericiti pana la adanci batranete…” Alegeti . Puterea sta in voi.

Anunțuri

41 de gânduri despre „despre mine , visatoarea

  1. Buna ziua doamna,

    Va contactez din partea companiei Famous Roses cu o propunere de sponsorizare in schimbul plasarii pe blog-ul dumneavoastra la rubrica sponsori/parteneri a unui link catre site-ul nostru. Daca propunerea noastra vi se pare interesanta va rog sa ne contactati pe adresa de e-mail info@famousroses.ei
    Asteptam cu maxim interes raspunsul dumneavostra.

    O zi deosebita,

  2. Admirabilă gândire, Daiana! Mă bucur și îți mulțumesc pentru ce citesc aici! Și fiindcă nimic nu e întâmplător, legea atracției universale m-a adus pe blogul tău. Să-mi reîntăresc visurile, să-mi curăț aspirațiile, să-mi amplific dorințele și să mă simt ca atunci când ele se vor fi împlinit. Fiindcă ăsta e secretul împlinirilor. Știi vorba aceea? „Când cereți ceva rugându-vă, credeți că ați primit deja și veți avea!” 🙂 E din, probabil, cea mai tare carte de filozofie și psihologie scrisă vreodată: Biblia. Când ai puterea să te bucuri de ceva ce încă nu ai, mintea ta subconștientă face totul pentru a materializa. Așa apar minunile din viețile noastre. Nimic nu e imposibil pentru mintea omului, pentru alea 90-95 de procente subconștiente. Pentru că mintea omului nu face nicio diferență între realitate, amintiri și imaginație.

  3. Ma bucur ca ti-am gasit blogul. M-ai inspirat, visez la o casa pe pamant de vreo 10 ani, inchid ochii si ii vad fiecare coltisor, fiecare priza, fiecare streasina…Multumesc de inspiratie, esti o picatura de speranta.

    1. bine-ai venit Ruxi! Am trecut in fuga pe la tine – m-a amuzat copios povestea cu etajul 9 (am stat cativa ani buni la ultimul etaj al unui bloc de 9). Aveam o priveliste minunata spre bulgari dar si spre gradinile catorva din apropiere. Apoi am coborat la trei unde aveam iar o priveliste catre o gradina. Acum sunt la „nivel zero” si am o priveliste absolut fantastica spre gradina mea. Si nu-i adevarat ca iarna nu se bea cafea afara. Cand ies cu Kimi dimineata cand stelele inca mai sclipesc taios pe cerul inghetat sau cand viscolul imi suiera poalele camasii ( nu suport pijamalele , de) am cu mine si-o gura de cafea. 🙂 (imi place la nebunie cafeaua rece, dulce si cu un fir de menta productie proprie).
      Iti doresc sa ti se indeplineasca dorinta. Si nu uita , „confortul marelui oras” poate exista oriunde si la ce standarde iti alegi. Totul depinde de tine.:)
      Te mai astept pe aici si te voi urmari la randu-mi – semeni cu multe din prietenele mele de blogareala. 🙂

      1. Multumesc pentru incurajare…adevarat, totul tine de noi si sa dea D-zeu intelepciunea sa VEDEM cum vrem viata si sa ne-o facem intocmai.

  4. Of Doamne , se vede treaba ca mi-am neglijat serios indatoririle de gazda pe aces blog. Multi mi-au calcat pragul iar eu n-am scos o vorba de bun venit. Dar sper ca-mi vor intelege tacerea. Multe s-au petrecut de la vremea acestui articol. De multe ori visele-mi s-au transformat in cosmaruri. Ma veti ierta dara pentru saracia vorbei dar va daruiesc bogatia sufletului. Incerc sa va ofer doar bucurie , necazurile le pastrez doar pentru mine. Bucurati-va de viata voastra , de sanatate , de copii. Rugati-va pentru noi. Si sunteti oricand bine veniti. Va multumesc !

  5. Buna, Irena si ma bucur ca te-am cunoscut! Am gasit pagina ta intamplator, plecand de pe blogul unei prietene comune, si am citit cateva postari care mi-au placut mult. Ai o familie frumoasa alaturi de tine si asta se vede in tot ce faci. Felicitari! Inca o data, ma bucur ca te-am cunoscut. Eu sunt Andreea…

  6. Îmi pare bine să ne cunoaştem pe această cale! Vă mărturisesc că, de fapt, v-am citit şi îmi place cum gândiţi, îmi place ce postaţi. M-aş bucura enorm dacă m-aţi vizita la http://sexualitate.wordpress.com ! Sper să vă placă ce găsiţi acolo (suntem o mică echipă, avem peste 500 de articole!) şi, dacă sunteţi de acord, poate vom face un parteneriat prin schimb de link-uri. Vă aştept cu interes, Cristina

  7. Foarte frumoas ai scris :). Am intrat aici prin ceva cautari de serviciu (iti sriu pe privat). Dar trecand peste asta voiam sa iti spun ca si eu visez la o casa dar sincer nu mi-am spus-o niciodata asa de „tare”, o casa cu gradina cu multi copaci si flori. Am pornit si eu un blog tot din pasiune, am un baietel de un an si 10 luni, care m-a inspirat sa scriu despre provocarile din viata unei proaspete mamici, mai ales povestea de alimentatie ce ma preocupa cel mai mult. Oricum imi place stilul tau si cum mai nou ma pasioneaza si putinul gradinarit pe care il pot face in balcon, te voi urmari indeaproape si cu mare drag.

  8. Intamplarea m-a adus pe aici… mai bine zis un „virusverbalis” 🙂
    Ma bucur sa ne intalnim aici… prin oras nu ne-am mai intalnit de cativa ani, de cand venea Crina la inot.
    Felicitari pentru blog! Imi place si il voi adauga in blogrollul meu, sa-mi fie la indemana. 🙂

  9. Frumoase vise !!! Si optimismul tau e contagios ! Dar, intr-adevar, asa trebuie sa gindim…si sa visam cu ochii deschisi.Si, cel mai mare noroc e sa-ti gasesti sufletul pereche…

    1. hei , bine-ai venit Dani. Cum e pe la tine? La noi cica se incalzeste vremea . Deja nu mai am rabdare. A fost ea o iarna frumoasa dar prea nu se da dusa. Doar in copilarie mi se mai pareau iernile asa de lungi. Te pomenesti ca intineresc. 🙂

  10. ,,Ei, da! Sunt o visatoare. Pentru ca viata e un puzzle de vise. Sa nu uitam ca si cosmarurile sunt tot vise. Dar de fapt nu la ce visam noaptea se reduce totul ci la visele pe care le avem cu ochii larg deschisi. Sau intredeschisi. De fapt la dorintele pe care le avem fiecare.” La fel pot spune si eu ca tine,numai ca indiferent cat am visat,m-am trezit dimineata si am realizat ca nu a fost decat un vis..indiferent ca am dorit sa se realizeze.Acum nu mai am curajul inca sa visez din nou!

    1. Continua sa visezi. Vizualizeaza-ti visul. Universul va lucra pentru tine. Comporta-te ca si cum visul deja s-ar fi implinit. Nu sta cu ochii pe calendar numarand zilele ci pur si simplu trebuie sa crezi ca asa este , ca e aievea. Nu dispera. Va veni si ziua aceea. 🙂

  11. „ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample”…
    eu nu spun ca visez, ci doar ca imi doresc. si daca e sa-mi doresc cu adevarat… se intampla.
    aripile sa ni le vedem doar, ca zborul vine de la sine.
    bine te-ai reintors, sis. mi-a fost dor de tine.

  12. Copii,catei,flori…
    Va doresc sa dansati la nunta nepotilor si de mina,sa le fiti exemplu.
    Sa va dea Dumnezeu cite un pic din tot ce va doriti!
    Si primiti un pic si de la noi (in februarie sintem de mina de…28 de ani,doua pasari zburind imbratisate).
    Sarbatori fericite!
    Fam.Nistor.
    Avem si noi un (o )catel.E al patru-lea.

    1. Multumesc frumos , asemenea si voua. E frumos drumul asta al vietii cand stii ca il faci alaturi de cel drag. Daca e iubire , poti muta si muntii din loc. Multumesc de vizita , te mai astept. 🙂

  13. zici tu bine, am avut si inca mai am dubiul asta,daca pot trai fara vise. pe zi ce trece imi dau seama ca da. e ceva liniar,e drept, dar cred ca mi-a plecat sufletul departe si nu-mi mai doresc nimic, sanatosi sa fim…restul el biruim incet si tenace pe toate. numai bine si aripi viselor tale 😉

    1. redsky, Bine-ai venit. Se poate trai fara vise dar parca mai bine e cu. Sufletul … pleaca si vine si n-ai cum sa nu-ti mai doresti nimic. Nici macar o noua dimineata? 🙂 Ros’sangerie , stii bine ca-i asa chiar in spatele norilor negrii… Te mai astept.Si , nu uita , vise placute. 🙂

  14. Draga Daiana iti urez ca toate visele sa ti se implineasca sau macar sa pastrezi vie speranta si curajul de a visa. Esti norocosa, ai doua fete superbe. Sa iti traiasca! Mult noroc in tot ceea ce doresti sa faci. Blogul tau imi da speranta si il voi citi de fiecare data cand voi avea nevoie de o vorba inteleapta si de un rand scris cu sinceritate si pasiune (si asta se intampla foarte des!).

    1. Multumesc Andra. Esti binevenita oricand doresti. Din pacate am avut ceva probleme in ultima vreme. Cerurile inca-s tulburi. Mai am ceva de asteptat. Vorbele voastre insa, ma ajuta sa gandesc pozitiv.

  15. Crissie! Da-mi voie sa-ti spun asa. Si eu ma bucur ca m-ai descoperit. Si ca te-am descoperit. O sa-ti fac o vizita. Imi pare rau pentru pisoiul tau. Uneori animalele sunt mai apropiate si mai intelegatoare chiar decat noi. Nu ne cearta , nu ne bruftuluiesc , iar cand gresim , ne iarta. Si ne iubesc neconditionat. Stiu ca e prea curand dar incearca sa gasesti un nou prieten. Faptul ca-l inlocuiesti nu inseamna ca l-ai uitat si nici ca bucuria pe care ti-a oferit-o s-a pierdut.

  16. Stimata,doamna,v-am descoperit intamplator si vreau sa stiti ca m-ati facut sa vibrez.Aveti harul de a scrie si asta se vede.Va urez sa aveti multe de scris aici si noi ceilalti lipsiti de asa har ,sa ne hranim sufletul cu frumoasele trairi pe care le impartasiti cu noi,cititorii.
    Cu toata stima si consideratiunea,Pedro!

    1. Multumesc pentru aprecieri Pedro. Esti binevenit ori de cate ori simti nevoia. Imi place sa ofer bucurie cu mainile-amandoua. Stiu ca se va intoarce imbogatita cu bucuria celorlalti. Suna putintel egoist? Poate , dar e asa de placut sa oferi frumusete 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s