supa cu galuste – bucatareala pentru fetele mele


pentru ca pe mine nu m-a invatat mai nimeni , cu mici exceptii pe ici pe colo.

mama nu era mestera la galuste. Ea stia sa faca taitei de casa. O bunatate. Galuste nu. Asa ca n-aveam cum sa invat nici eu. Mai furam nitel cu ochiul cand facea soacra mea dar niciodata n-o prindeam cap coada. Am incercat sa fac dupa cartea de bucate. Nici nu vreau sa-mi amintesc. Pana cand intr-o zi cineva mi-a dezvaluit un secret. Acel cineva a fost nasa Crinei si promit ca n-am sa uit niciodata ca datorita ei stiu acum sa fac galuste. N-as baga mana in foc ca asta-i reteta consacrata dar daca mie-mi ies atunci e reteta perfecta. Cat despre gust , zau ca nu s-a plans nimeni , inca.

Despre supa nu va povestesc – e preferabil totusi ca supa sa fie din pasare de curte. Daca n-aveti mai bine luati un rasol de vita. Nu uitati sa puneti multe rogodele – ceapa , morcovi , telina , pastarnac , patrunjel. Dar sa revin la galustele noastre.

De obicei folosesc trei oua (de la mine din curte)

Image

Separ albusurile si le bat bine, bine, bine,  Image

cu un varf de cutit de bicarbonat de sodiu

Image

pana cand devin o spuma tare ca pentru bezele

Image

Puteti incerca rasturnand pur si simplu vasul in care le-ati batut – sigur vor ramane pe fundul vasului. Aveti curaj si incercati.

Apoi adaugati toate galbenusurile odata si bateti de cateva ori cu telul – nu prea mult ca se va pierde tot aerul din compozitie si nu vrem asta sub nicio forma.

Image

Apoi turnati usor in ploaie amestecand la fel de usor de jos in sus (pentru acelasi motiv de aer) grisul. Nu stiu cat gris , n-am stiut niciodata. Mai zilele trecute soacra mea imi spunea ca ea pune patru linguri pentru fiecare ou. Informatia era tardiva. Pun gris pana cand farfuria se roteste pe masa daca mestec in ea cu furculita. N-am socotit niciodata cat gris inseamna asta – la urma urmei depinde de cat de mare-i oul. Asa nu veti da gres.

Image

Image

Image

Pana aici toate bune si frumoase.

Supa trebuie sa fiarba insa nu foarte tare.

Image

Cu o lingurita de cafea luati din compozitie si puneti galustile la fiert in supa. Posibil ca prima sa se farame. Decat sa stricati compozitia adaugand gris mai bine mai asteptati putin pana cand acesta se  mai umfla.

Image

Image

Lasati-le sa fiarba pana cand nu va mai incap in oala. (glumesc desigur)

Daca vi se pare ca supa o ia razna la fiert mai puneti cate-o juma’ de ceasca de apa rece ca s-o calmati.

Image

cand e gata , supa se potriveste de sare , puteti arunca un praf de piper si-o mana de patrunjel prospat tocat si :

taddddaaaaaaaaaaaaaaaa

Image

Acoperiti cu un capac si-o lasati „sa-i iasa sufletul”

Apoi din oala-n farfurie nu-i decat Pofta buna!

Image

gogosi – pentru fetele mele si altele ca ele


stiu ca nu-i mare lucru dar uite ca eu nu m-am incumetat niciodata sa fac gogosi. Am avut mereu o retinere , parca n-am avut incredere in reteta din cartea de bucate , mi-a fost tarsa sa nu arunc vreun kil de aluat bun de nimic. Dar tare-as fi mancat niste gogosi calde , furioase , simple sau umplute cu diverse cum facea mamaie odata de mult. Poate pentru ca eram prea mica atunci ca sa tin minte ingredientele si cantitatile , poate pentru ca la gogosi nu o ajutam cum faceam la cozonaci… cine mai stie ; cert e ca acum am prins-o pe Pusi pe la noi si nu-i mai dam drumul sa plece acasa cel putin o saptamana. Vine destul de rar si cand vine compensam lungile perioade de lipsa.

Deci , aseara ne-am apucat de gogosi , asa cum numai ea stie sa faca si de data asta n-am mai ratat ocazia , nici nu m-am culcat pe urechea „las’ ca-i simplu si-o nimeresc eu” si-n concluzie m-am pus pe fotografiat totul pas cu pas. Bine ca mi-a ramas aparatul setat cu data si ora ca veti sti si cat a framantat si cat s-a lasat coca la crescut , ma rog , toate amanuntele. Atat ca tocmai terminasem lapte dar nu-i nimic , la reteta asta merge de minune si cu apa.

N-am facut prea mult aluat dar gogosi au iesit o gramada.

Sa incepem :

am cernut intr-un lighenas  o juma de kil de faina

Image

aveam un cub de drojdie , 3 oua (drojdia era pentru un kil de faina deci am pus doar jumate – gasiti si cuburi mai mici exact pentru o juma’ de kil sau daca aveti pachet mare faceti un cocolos mare cat o nuca – nuca trebuie sa stiti cat e de mare, nu? 🙂 )

Image

in lipsa laptelui puteti folosi apa (calduta ) cam o cana pentru aluat si o cescuta pentru a dizolva drojdia. ( Aveti grija ca laptele sau apa sa nu fie firbinti.)Image

se bat cele trei oua intregi , nu prea tare , doar cat sa le spargeti bine.Image

se toarna peste faina in care in prealabil ati pus vanile , rom (o fiola am flosit noi) , coaja rasa de lamaie si de portocala

ImageImage

drojdia am dizolvat-o intr-o cescuta de apa Image

Image

intr-o cana de apa (sau lapte) calduta dizolvati 2 linguri de zahar (daca vreti aluatul mai dulce puteti pune trei sau patru cel mult)Image

Image

se toarna peste faina

Image

Image

se amesteca putin cu lingura apoi se adauga si drojdia dizolvataImageImage

pe parcurs mai puteti adauga pana la 200 g de faina (functie si de consistenta aluatului care nu trebuie sa fie prea flescait. 🙂

ImageImage

dupa ce s-au omogenizat ingredientele , puteti incepe framantatul cu mana si iata ilustrarea perfectaImageImageImage

in timp ce framantati adaugati si cate un pumn de ulei si iar framantati aducand aluatul dinspre margini spre interior , il impachetati ca sa se incorporeze uleiul si aluatul sa nu mai fie lipicios.

ImageImageImageImage

repetati operatiunea cam de trei ori si veti observa ca la final aluatul se va desprinde usor de pe vasImageImage

cand ati terminat , presarati putina faina , acoperiti vasul si-l puneti la un loc caldut pana-si dubleaza volumul (asta insemnand cam juma de ora.)

de-aici restul vine de la sine

Image

intindeti foi pe masa/planseta  presarata cu faina ( groase de pana intr-un centimetru )Image

taiati gogosile cu un pahar sau cu o rola pentru aluaturi

ImageImageImageImageImageImage

puneti uleiul la incins si pana se incinge gogosile se mai lasa sa creasca un pic ( o sa vedeti ca se umfla imediat) si apoi incepeti operatiuneaImageImageImageImage

le lasati sa se scurga putin pe un servetel , le mutati pe platouri  si le pudrati sau nu cu zahar si vanilieImage

Image

Image

Image

Si uite-asa , pana sa ma trezesc eu sa fac si poze, juma’ de platou aproape s-a dus.

pofta buna si voua!

bucatareala rapida


Bucataria n-a fost niciodata pasiunea mea dar trebuie sa mai si mancam. Cea mai stresanta intrebare pentru mine este „auzi , da’ noi ce mai mancam azi?” Si cum in pana de inspiratie eu sunt mai tot timpul…. m-am gandit ca macar fetele mele (si altele ca ele ) sa nu duca lipsa .

Deci – cartofi noi cu snitel din piept de pui.

Snitelul e simplu de facut n-are rost sa mai explic . Si totusi , se fasoneaza pieptul de pui in felii subtirele , nu e nevoie sa fie batut ca snitelul de porc sau de vita , se sareaza , pipareaza dupa gust ( un praf acolo ca va dati voi seama daca a fost prea mult cand il mancati). Le tavaliti bine prin faina apoi prin ou batut si le prajiti in ulei incins – altfel se lipeste.

Poza asta nu-i de acum ci e putintel mai veche. 🙂

Am curatat cartofii si i-am taiat cubulete. Intr-o tigaie i-am calit putintel in ulei incins

, un praf de sare ( cam cat iei in trei degete sa arunci peste umar cand versi sarea accidental 🙂 ) , apoi am tocat maruntel niste usturoi verde din gradina si l-am aruncat peste (cam trei-patru fire)

I-am tot amestecat ca sa nu se lipeasca si cand au inceput a semana cu cartofii prajiti am picat(turnat) putina apa (cam juma’ de ceasca mica de cafea) , am dat focul mic si i-am acoperit cu un capac. I-am lasat sa asude nitel inabusiti si-am repetat operatiunea pana cand s-au inmuiat. Cum stiti ca sunt gata? Ii gustati! 🙂

Aproape de final am tocat o mana  de marar ( ca am tot in gradina ) si am lasat ca aromele de usturoi si marar sa faca schimb de impresii. In farfurie le-am trantit un musafir de ultima ora , patrunjel verde si proaspat . Reteta poate fi oricand revizuita si adaugita.

Pofta buna!

Bucatarie pentru fetele mele si altele ca ele


 

Nu , nu e mobila. Deschid astazi o categorie noua , pentru fetele mele (si altele ca ele) care nu mai sunt acasa si care trebuie sa-si pregateasca singure mancarea. Si pentru ca e mai scump sa vorbesti la telefon si nici nu poti ilustra ce ai de facut am gasit ca postarea pe blog e cea mai la indemana solutie. Oricum sezonul de gradinarit e departe , de constructii la fel , de alte proiecte prin casa nu m-am apucat inca , asadar…

La bucatarie cu mine! Si  am facut macaroane cu branza. Reteta simpla veti spune cei cunoscatori dar pentru ceilalti…Nu e ceva special ci doar reteta pe care o stiu de la mama mea si , fara sa ma laud , va spun ca e cea mai buna ( sau macar mie imi place cel mai mult).

Am chiar si o tava mica la fel ca ea – dimensiunile unui A4 ceva mai maricel. Din pacate unele ingrediente pe care le folosea ea sunt foarte dificil de procurat aici dar suplinesc cu succes cu ce gasesc pe piata. Si unul din aceste ingrediente era branza de oaie , sarata , luata direct de la stana toamna si pusa la saramura. Era o vreme cand aduceam de acasa cate-o bucata si mai ramanea prin frigider cate-o farama , se usca de parca era sapun de rufe dar era ideala pentru macaroane. Bineinteles ca pe langa branza mama folosea „oua de taran” dupa cum ne placea noua sa facem haz , deci oua din curtea proprie , mari , proaspete si galbene ca floarea soarelui. Dar sa revenim…

Imi place la nebunie combinatia de dulce cu sarat si aromat din belsug.  Bucataria se umple de un miros amestecat , bogat si apetisant si veti vedea imediat ca nu mint.

Dar nu uitati sa preincalziti cuptorul. Porniti-l si pana terminati preparativele va fi numai bun de incins. Eu am un cuptor electric acum (l-am pus la 200 grade ) – pentru cuptoare cu gaz , dati drumul la foc mare.

Deci pentru tava cu pricina

tava unsa cu unt (si foarte putin tapetata cu un praf de faina doar pe fund)

aveti nevoie de urmatoarele :

O jumatate de pachet de macaroane pe care le puneti la fiert in apa clocotita. Puteti pica si putin ulei pentru a nu se lipi intre ele. Aveti grija totusi sa mai mestecati din cand in cand sa nu vi se prinda de fundul vasului.

eu le-am fiert intr-o cratita.

Le-am fiert bine (nu respect intotdeauna indicatiile de pe ambalaj pentru ca nu-mi plac macaroanele nefierte. Veti sti ca sunt gata pentru ca se vor umfla si daca incercati una se va taia usor cu furculita. 🙂

Branza – a gasit Madalin o branza de oaie la piata , nu e nici pe departe ca cea de acasa dar macar era destul de tare cat sa nu se lipeasca de razatoare.

va puteti ghida dupa dimensiunile farfuriei care este o farfurie intinsa , mica (nu de desert totusi)

O bucata cam cat trei pachete de unt (aici cantitatile pot diferi in functie de gustul fiecaruia).

Branza se rade pe razatoarea mare.

  Eu am o razatoare „veche , antica si de demult” ramasa de la bunica mea. Desi are cred ca peste douazeci de ani , nu ma indur sa renunt la ea pentru ca rade excelent , mai bine decat multe altele cu fason de pe piata. 🙂

Oua – am pus trei initial dar pentru ca erau cam mici am mai pus unul (daca aveti d’alea de gaini nestresate e perfect 🙂 ).

 

ale mele sunt din comert dar promit ca la primavara imi iau niste gaini.

 

Bateti ouale spuma

batute bine ca sa iasa amestecul pufos

cu o jumatate de cana de zahar (eu am pus nitel mai mult pentru ca-mi place f dulce),

zahar tos

 adaugati un plic de zahar vanilinat

puteti pune chiar doua

si coaja de la o lamaie

ah, ce frumos miroase!

(data pe razatoarea mica , nu pe cea de parmezan ca nu mai scoateti nimic din ea).

Cred ca macaroanele au fiert destul deci le strecurati  si le treceti printr-un jet de apa rece. astfel vor ramane intregi si nu se vor lipi intre ele. Dupa ce s-au scurs bine le amestecati cu branza rasa. Daca vi se pare ca e prea putina branza , mai radeti putina. 🙂

macaroanele limpezite si scurse bine se amesteca cu branza rasa

Amestecul trebuie sa fie omogen ca aspect. Prefer varianta asta decat sa amestec branza cu ouale pentru ca se omogenizeaza mai bine. Optional puteti adauga amestecului  stafide dupa gust – o aroma in plus in acord cu celelalte.

Amestecati apoi macaroanele cu aproximativ trei sferturi din cantitatea de oua batute. Umblati usurel sa nu le sfaramati , sunt totusi macaroane cu branza nu crema . 🙂 Rasturnati amestecul in tava pregatita si nivelati.

puteti folosi si o cratita - daca aveti o tava mai mare dublati cantitatile -

La final turnati peste macaroane ouale batute ramase , scuturati putin sa se aseze si bagati tava la cuptor.

Coacerea se face mai intai la foc mare cam 20 de minute apoi poate fi redus. Veti sti ca e gata cand se rumeneste frumos si o puteti incerca la modul clasic cu un pai sau cu o scobitoare. Rad in barba pentru ca mamaie rupea un pai dintr-o maturica (special luata pentru asta) iar eu am un suport de vase chinezesc din bambus din care tot trag de fiecare data cate o aschie. Acu’ a ramas jumate saracu’.

Ei si cat va povesteam eu si asteptam sa se racoreasca putin macaroanele mele ,

Vorba lui Mami , cine-i prost , nu mai apuca!

surpriza…. In loc de o tava frumoasa cu care sa ma laud si s-o pozez …. 🙂 🙂 🙂

Mi-a ramas tava jumate

Daca ma mai gandeam mult ramaneam fara produsul final. Dar pentru ca sunt o Lady , mananc putin si delicat cu un praf de zahar pudra.

POFTA BUNA !