Repetabila Povara Cine are parinti, pe pamânt nu în gând Mai aude si-n somn ochii lumii plângând Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti, Astazi îmbatrânind ne e dor de parinti. Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc De atâtia copii si de-atât nenoroc Niste cruci, înca vii, respirând tot mai greu, Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu. Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei, Care stiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, dupa actele lor, Nu …
Continuă lectura "Adrian Paunescu- poezii pe care le iubesc (3)"