ma tem


Inca ma consider tanara desi „tinerii frumosi si liberi” (deja demonetizata expresie) m-ar putea cataloga fara drept de apel „o baba „, uitand ca varsta de pensionare a crescut cam mult pentru nivelul de trai pe care-l avem acum. Nu am stofa de intreprinzator, sunt un simplu functionar la o companie – nu dau nume sa nu se interpreteze- functionar fara perspective (lucru stipulat clar in fisa postului – posibilitati de promovare – fara), aruncata de soarta la o margine de tara, candva cu potential, in prezent un biet targ de provincie, nu „m-a dus capu’ ” sa incep ceva pe cont propriu aici, nici sa-mi caut „libertatea” pe alte meleaguri; asta e ,  accept „ghinionul” unei vieti absolut obisnuite fara nimic iesit din comun.Nu ne-am nascut toti invingatori , nici genii , nici cu toate ursitoarele gramada cu urari de bine. Traiesc, sau cel putin asa imi placea sa cred, o viata banala, normala, fara suisuri si coborasuri, fara o curba a lui Gauss prea pronuntata; prefer liniaritatea si nu ma vait, nici titlu de glorie nu-mi fac din asta. La urma urmei trebuie sa faca cineva si treburile marunte, cineva trebuie sa sape, cineva trebuie sa spele si WC-uri, cineva trebuie sa mature gunoaie, sa pazeasca, sa cladeasca, sa…, sa….

Asta nu ma impiedica totusi sa ma tem. Deocamdata sunt bine in universul meu stramt, in casa mea, in gradina mea, cu neamurile mele, cu maruntele mele impliniri si umilele mele necazuri, cu copiii mei mai mult sau mai putin realizati decat ai altora (exista intotdeauna capra vecinului de referinta), nu judec pe nimeni, nu detin adevarul absolut, incerc sa nu acuz daca nu ma loveste direct, incerc sa inteleg – atat cat ma duce mintea si experienta mea de femeie trecuta de-o  varsta, nu foarte citita, nici prea dusa la biserica, nici prea culturalizata pe la concerte pop – rock – simfonice, inca nu fac diferenta intre „la major” si „do minor” , am crescut cu jumatatea de ora de muzica populara de la pranz de pe vremea lu’ nea Nicu pe care-o ascultam la „aparat” doar ca sa nu pierd cealalta jumatate de ora cu „muzica popoarelor”. Nu m-a dat mama nici la pictura, nici la pian, sa nu mai vorbesc de vioara sau alte „culte”; n-am fost pe la simpozioane, n-am admirat alte simeze decat pe cele ale defunctului „fond plastic”, muzeele vazute de mine le numar pe 10 degete iar pentru concediile in strainatate imi ajung cele de la una singura (stanga sau dreapta- care vreti voi la alegere). Ma induioseaza puii de matza, cateii vagabonzi, copiii de orice neam si oamenii in varsta, nu neaparat in aceasta ordine. Nu spun oamenii batrani ci doar cei in varsta. Si revin la tema. Ma tem.

Ma tem ca intr-o zi, daca o voi apuca, voi fi si eu in varsta, poate pensionara cu o pensie in nici un caz nesimtita, poate voi fi neputincioasa, poate voi fi bolnava, urata, stirba, balbaita, incoerenta, depasita de vremuri;  poate voi avea nevoie de cineva sa-mi poarte de grija, ca ai mei fi-vor departe. Poate n-o sa am cu ce, poate n-o sa am cu cine. Poate ziua buna de azi va trece si cine stie ce va aduce ziua de maine. Da, e un motiv perfect egoist, ma tem pentru mine. Dar nu uitati ca oricui i se poate intampla. Soarta nu ocoleste pe nimeni. In final ajungem toti in acelasi loc;  mari si mici, bogati si saraci si azi inca tineri si frumosi si liberi…

Si maine…?

De ce-as rade de cei mai jos decat mine? De ce i-as blama pentru ignoranta – nu e vina lor ca au avut ghinion cum nu e nici meritul meu ca am avut mai mult noroc. De ce mi-as bate joc de ei? Oare mie mi-ar placea? A naibii roata se invarte mereu oricat de mult ne-am impotrivi. E o lege pe care n-o putem abroga oricat ne-am bate cu pumnul in piept – noi nu , niciodata , noi nu….

La un moment dat vom imbatrani, oricat ne-am da de ceasul mortii ca suntem tineri in simtiri. Rahat, vom fi batrani, neputinciosi, uraciosi, greoi in exprimare, plicticosi, depasiti, expirati vor spune unii… Ce-ar insemna asta, ca trebuie sa disparem in neant pur si simplu, sa nu le mai stam in cale celor inca frumosi si liberi si biologic inca tineri?

Ma tem. Si-o spun cu toata responsabilitatea uneia inca – spun inca- tanara. Si-atat!

 

 

nu vreau o tara ca afara


Vreau doar tara mea. Si o vreau intreaga si unita . Nu mai vreau razboaie personale , partinice , fratricide. Vreau oameni calmi si echilibrati nu desfigurati de ura. Vreau o tara de oameni destepti nu de tzatze proaste si de tot felul de „Gica Contra”. Citeam un comentariu pe fb despre anumiti votanti – somerii , pensionarii , penalii , tiganii , persoanele casnice , ignorantii. Ce doriti oameni buni , voi ceilalti , vreti cumva sa le dam in cap? Vreti sa-i omoram? Nu uitati ca pensionarii aia amarati au suportat greul si v-au crescut – ca pe vremea aia erati niste tanci cu cas la gura. Nu uitati ca somerii sunt someri pentru ca li s-au taiat fabricile la fier vechi. Ca un neica-nimeni spunea odata ca trebuie privatizare fie chiar si pe 1 dolar. Si nu ne-am ales nici cu 50 de centi.  Nu, nu mai vreau o tara ca afara. Vreau o Romanie a Romanilor , nu a austriecilor , nici a polonezilor , nici a nemtilor nici a francezilor nici a altor neamuri. Aceia sa-si vada de ale lor . Vreau drumuri facute de romani nu de americani. Da fratilor , vreau fabrici si uzine nu lanturi de hipermarket-uri. Vreau „Fabricat in Romania” nu „Made in UE”. Vreau varza de Buzau si rosii de Bragadiru , mai vreau piersici de Nazarcea si cartofi de Prejmer. Vreau mere de Voinesti si branza de la Muscel.Vreau perdele de Pascani , stofe de Buhusi , gem de Topoloveni si hartie de Busteni.  Vreau inapoi serele Codlea si vagoanele de Arad.Cei care va amintiti puteti completa lista.Chiar nu mai stim sa facem nimic?  Nu mai vreau masa de manevra si manipulare. M-am saturat de multinationale si corporatisti cu camasi albastre si cravata. Parca nu va placea uniforma. Aveti impresia ca daca multinationalele isi muta teatrele va vor lua si pe voi la pachet? Se vor duce acolo unde platesc mai putin caci voi veti fi devenit prea scumpi pentru a fi si profitabili. Nu , nu vreau o tara ca afara. Imi vreau padurile inapoi pe culmi de munte. Imi vreau campiile inapoi cu lanuri si roada bogata. Imi vreau oamenii inapoi , buni si calzi , intelepti si toleranti , harnici si frumosi la suflet. Da , recunosc , sunt nationalista si daca asta-i un pacat prefer sa traiesc in pacat. Mi-e greu sa cred ca cineva uraste neamul asta atat de mult incat sa vrea dezbinarea lui. Inainte de a fi cetateni planetari suntem cetateni Romani. Iubiti -va oameni buni. Daca nu va intelegeti aici cum vreti sa supravietuim ca oameni?

a trecut cam mult…


… si intre timp wordpress s-a schimbat. Mai sa nu ma descurc in noua varianta. Imi dau seama ca nu v-am spus multe din cate s-au petrecut , peste unele am trecut voit , peste altele  s-a intamplat pur si simplu sa trec , altora nu le-a venit vremea , pentru altele n-am avut inspiratie.

Iata unul dintre cele multe – fara comentarii. 🙂 Parca nu-mi vine sa cred – a trecut mai mult de-un an…

lny0195lny0199lny0261lny0500lny0517lny0621lny0634lny0660lny1042lny1243lny1365lny1427lny0365lny0753

 

inceput de Mai


Cu ploi. Cu si mai multe ploi , cu foarte multe ploi. M-am cam saturat. Pare ca primavara asta vrea sa suplineasca prin ploaie lipsa zapezii din iarna ce-a trecut. Asa ca mare lucru n-am facut. Nu reusesc sa termin 10 mp de loc plin cu buruieni pentru ca pamantul e ud. Nu reusesc sa leg via ca e de neintrat. Nu reusesc sa cosesc lucerna ca putrezeste pe pamant. Nu reusesc sa tund gardul viu ca e prea plin de apa. Nu reusesc nici macar sa fac niste poze cu irisi infloriti pentru ca nu infloresc. Astept cate un boboc doua saptamani . Totusi , printre picaturi , timid si-au mai deschis petalele trei/patru dintre ei. Din cei luati asta toamna. Asadar , IRIS!

Nici trandafirii nu stau mai bine la capitolul inflorire. Cele cateva flori au in schimb culori mult mai tari decat de obicei. Poate din cauza frigului.

IMGP8476IMGP8537IMGP8532IMGP8525IMGP8523

Iar ciresii au evoluat rapid de la dat in parg la super copt/ ca si culoare pentru ca altfel au inceput sa crape de atata apa , ba chiar sa se strice. Gustul insa e destul de bun. Poate mai incapea putina dulceata dar … asta e!IMG_20160426_160555_024IMG_20160429_114448_431IMGP8512IMGP8511

 

intre doua ploi


ca tot asa ne-am omorat toata „prima”-vara asta. Intre doua ploi am reusit sa plantam rosiile in solar.IMG_20160424_171305_000IMG_20160424_171259_754IMG_20160424_171203_286IMG_20160424_171146_010IMG_20160424_171141_203IMG_20160424_171133_376IMG_20160424_171121_849 Cu nepretuitul ajutor al Madalinei la plantat si al lui Adi la montat plasele antipisici. Ca la impresionantul lor numar  era imperios necesar sa blindam solarul cu asa ceva.  Nu stiti cine-i Adi? Asa e , n-am zis nimic despre un eveniment important care a avut loc vara trecuta. Dar voi recupera curand cu o postare serioasa pe tema asta. Revenind la solar probabil va fi ultimul an in varianta actuala. Deja lemnul a putrezit pe alocuri , folia s-a rascopt si am tot peticit-o , sarmele au ruginit si le-am tot innadit. Gata , ultimul an. La anu’ facem unul pe teava si cu macara. Asa de moft. Cu greu am dezburuienat gradina. Slabe sperante sa tina prea mult cu atata apa. Asta-i an de taratoare d’aia cu floricele albastre si inca una „al carei nume nu poate fi rostit” ca n-as vrea sa jignesc nationalitatile conlocuitoare. Oh , uitam cucuta. Minunata cucuta pestilential mirositoare care mi-a impanzit tot locul mai ceva ca domnul pir.Tot intre doua ploi am reusit sa finalizam un proiect amanat de multi ani – tot ce-i provizoriu tinde sa devina definitiv – si anume Gardul din spatele casei. IMGP2399 Dezolant , nu?

Desi ziceam ca nu vreau betoane am cedat interesului major de protectie impotriva buruienilor , cartitelor si cainilor pripasiti in numar din ce in ce mai mare pe langa noi.O fi din cauza lui Cutica pe care-l hranesc de cativa ani si care de, si el ca omu’ , a mai avut o iubita , ceva pui din flori si tot asa. Ce e drept nu e pacat , masina si curtea mea sunt cele mai bine pazite din zona. Dar , totusi , se cerea gard si gard am facut.IMGP7875IMGP7899IMGP7901 Parca-i totusi altceva.  Ne-a mancat finantele pe vreo trei concedii dar  zona aia de gradina are deja alt aspect mult mai ingrijit. Si fiindca tot veni vorba , intre mai multe ploi de data asta , am schimbat oaresce stalpi prin vie ca asa le vine randul la toate odata. N-am mai pus tevi ca erau prea scumpe , nici spalieri ca s-au furat deja toti , am luat niste trunchiuri de salcam de toata frumusetea , tratati cu flacara si ulei ars si ingropati cu ajutorul minunatei scule ce se cheama burghiu de pamant , achizitionat fara regrete de la Dedeman (pentru cei interesati , e ideal pentru sapat gropi de diametru rezonabil de mic – adica mai mic decat o cazma – numai bun si pentru plantat pomi).

Dupa cum vedeti pana si o mata il poate folosi. Efortul e minim , randamentul maxim . Si dupa asta m-am aventurat la taiat via. Eu si nimeni altcineva. Ca m-am tot rugat de unii si de altii , m-au tot amant pana cnd am zis pas. Oricum imi tot promiteam asta in fiecare an asa ca anul asta am facut-o.Si se pare ca , norocul incepatorului , am taiat-o binisor ca e plina de struguri. IMG_20160424_171945_938IMG_20160424_171931_953IMG_20160424_171924_379IMG_20160424_171919_302Si uite-asa din ploaie-n ploaie am ajuns la Sf. Gheorghe cand am aniversat noua ani de la primul tarus batut la casa. Aniversare cu surle si trambite adica in tonul de acum noua ani cu sape si lopeti ,greble si foarfeci , sfori si sarme. Ca Sfantul e ingaduitor si nu se supara daca plantezi ceva de ziua lui. In concluzie am plantat afara vreo 20 de fire de rosii ramase din solar , am sapat putin prin ce-a mai ramas din ceapa – la toamna nu mai pun fir ca mai bine se face aia pusa primavara – am scos leusteanul la lumina ca il napadise lucerna , am mutat urzicile la locul definitiv cu naturiste ,IMG_20160424_171720_540 (haha , astea-s naturistele, nu urzicile) am legat niste trandafiri , ma rog , maruntisuri. Si iar a plouat. Mai bine ca a fost asa ca de Florii ma mancau palmele si m-am tot plimbat intre doua averse sa vad care-i stadiul general. Era bine. Rosiile n-au simtit transplantul , ziceai ca acolo au fost semanate , tufele de gutui japonez din care am incercat o delimitare in fundul gradinii desi cu florile uscate si cam jerpeliti incet incet scot frunze noi , gardul viu minune e mai minune ca niciodata si trebuie sa ne gandim serios la o masina de tuns mai performanta – cea pe care o avem nu merge decat la tufe mici iar asta e deja urias. Si iar ploua. Aseara speram ca se mai imbuneaza cerul si am prins o pauza. Luasem niste rasad de telina si busuioc pe care le-am plantat printre rosiile de afara. Am semanat loboda rosie la naturiste si marar  pe langa ceapa. Si n-am terminat bine ca iar a inceput ploaia. La fix pentru peticele de gazon chelit pe care le-a tratat Madalin cu un sac de samanta. Om vedea ce-o iesi , iarba sau patlagina. Ca si an de patlagina a fost asta . Nu mai tusim vreo doi ani la cata a rasarit. Si gata. Astept cu interes sa infloreasca irisii.