Galerii

solaris – inception


ca de obicei, inceputul este cel mai greu

intinderea  nesfarsita din fata ta si totusi… parca intrezaresti un capatsdrsdrdavdavdavdav

dar de aici totul e joaca de copil

davdavsdrsdr

va urma

Publicitate

new entry


Imi plac florile. De orice fel.

Atat de mult incat la un moment dat mi-am umplut gradina cu balarii numai pentru ca pe plic florile aratau superb. Era „muscata dracului” , florile nu aveau mai nimic in comun cu ce era pe plic , crestea ca nebuna cat gardul si mi-au trebuit vreo doi ani sa scap de ea. Deci imi plac florile si primesc orice de la oricine are de dat sau de „scapat de ele”. Si asta vara am primit niste flori de la verisoara Luci de la Craiova. „Ia-le nasa ca eu mai am” „da-le incoa finico – e si fina noastra- ca le gasesc eu loc”

Loc nu prea le-am gasit imediat asa ca le-am pus direct in pamant desi erau niste plante de interior. Habar n-aveam ca sunt altfel decat niste plante cu frunze si atat. Dar eu nu ma indur nici de ceapa ciorii asa ca…

In toamna mi-am adus aminte de ele – „hait, florile de la Luci , daca le las afara se vor topi de frig” . Le-am bagat in casa la limita inghetului si le-am plasat strategic  undeva pe scara in loc de balustrada – ca inca nu mi-am pus balustrada la scara – de altfel chiar nu-mi place balustrada la o scara. ( cred ca sunt singura cu idei de felul asta , am senzatia ca ma incomodeaza , ma ingradeste desi poate peste cativa ani o sa-mi para rau cand o sa urc scarile in genunchi  🙂  ).

Nu le-am dat atentie  o vreme destul de indelungata pana cand am simtit ca e cazul sa ud si florile puse la iernat . Si ce sa vezi?

IMGP6988IMGP6989IMGP6990IMGP6991

 

Piftia mea


Cred ca aseara aveam mai multe idei despre titlul acestei postari dar la mine noaptea se pare ca nu e un sfetnic bun pentru ca le-am uitat pe toate.

M-am inscris in mai multe grupuri pe FB – grupuri in care ma regasesc , grupuri pe care le urmaresc cu placere si din care aflu lucruri noi sau in care pot impartasi din ce stiu. Ultimul in care m-am inscris este „Reciclare creativa…si nu numai…”

Poate ce va arat astazi nu tine de reciclare strict ci mai degraba de modalitati inedite de a gasi „ceva interesant” in cele mai banale lucruri. Cum ar fi o … piftie.

Mai departe las pozele sa vorbeasca. Doar cu mentiunea ca sunt cativa ani buni de cand adun „magnolii” – de data asta am gasit doua. E drept si piftia a fost dubla. 🙂

IMGP6629IMGP6630IMGP6633IMGP6635IMGP6639IMGP6929IMGP6933IMGP6934IMGP6936IMGP6937IMGP6938IMGP6939IMGP6941IMGP6943

 

Pentru ca nu ma pot abtine – ca doar e toamna-n toi!


Din cata gradina am,  ma trezesc in momentele cheie ca n-am loc suficient. Asa si de data asta , ca nu ma linistesc , am mai luat trei pomi , un arbust si un copac . Sa vi-i prezint pe indelete ca tocmai au sosit.

1 – mar cretesc – avea mamaie candva in gradina dar casa ei s-a dus de mult , asisderea si gradina deci traiasca net-ul.

IMGP3153

2 – par dulce de vara – aveam candva in gradina acasa dar s-au dus si ei la fel de demult – l-am luat acum de pe net – n-avea poza – l-am luat cumva „la plezneala” – poate l-oi fi nimerit – om vedea peste cativa ani. 🙂

IMGP3154

3 – mar James Grieve – habar n-am cum o fi dar descrierea suna promitator

4 – gutui japonez cu flori albe – ca sa-mi completez colectia de rosu si portocaliu.

IMGP3156

5- stejar rosu – mic mic mic dar va creste el candva – sper sa reziste cel putin 200 de ani.

IMGP3157

Printre altele am reusit sa mai iau un cires amar – la fel mult cautat – si inca un prun ca livada veche e cam pe terminate. – fara poze ca deja i-am plantat.

Concluzia? No comment!

Pai daca nu ma pot abtine , ce sa fac?

ma tem


Inca ma consider tanara desi „tinerii frumosi si liberi” (deja demonetizata expresie) m-ar putea cataloga fara drept de apel „o baba „, uitand ca varsta de pensionare a crescut cam mult pentru nivelul de trai pe care-l avem acum. Nu am stofa de intreprinzator, sunt un simplu functionar la o companie – nu dau nume sa nu se interpreteze- functionar fara perspective (lucru stipulat clar in fisa postului – posibilitati de promovare – fara), aruncata de soarta la o margine de tara, candva cu potential, in prezent un biet targ de provincie, nu „m-a dus capu’ ” sa incep ceva pe cont propriu aici, nici sa-mi caut „libertatea” pe alte meleaguri; asta e ,  accept „ghinionul” unei vieti absolut obisnuite fara nimic iesit din comun.Nu ne-am nascut toti invingatori , nici genii , nici cu toate ursitoarele gramada cu urari de bine. Traiesc, sau cel putin asa imi placea sa cred, o viata banala, normala, fara suisuri si coborasuri, fara o curba a lui Gauss prea pronuntata; prefer liniaritatea si nu ma vait, nici titlu de glorie nu-mi fac din asta. La urma urmei trebuie sa faca cineva si treburile marunte, cineva trebuie sa sape, cineva trebuie sa spele si WC-uri, cineva trebuie sa mature gunoaie, sa pazeasca, sa cladeasca, sa…, sa….

Asta nu ma impiedica totusi sa ma tem. Deocamdata sunt bine in universul meu stramt, in casa mea, in gradina mea, cu neamurile mele, cu maruntele mele impliniri si umilele mele necazuri, cu copiii mei mai mult sau mai putin realizati decat ai altora (exista intotdeauna capra vecinului de referinta), nu judec pe nimeni, nu detin adevarul absolut, incerc sa nu acuz daca nu ma loveste direct, incerc sa inteleg – atat cat ma duce mintea si experienta mea de femeie trecuta de-o  varsta, nu foarte citita, nici prea dusa la biserica, nici prea culturalizata pe la concerte pop – rock – simfonice, inca nu fac diferenta intre „la major” si „do minor” , am crescut cu jumatatea de ora de muzica populara de la pranz de pe vremea lu’ nea Nicu pe care-o ascultam la „aparat” doar ca sa nu pierd cealalta jumatate de ora cu „muzica popoarelor”. Nu m-a dat mama nici la pictura, nici la pian, sa nu mai vorbesc de vioara sau alte „culte”; n-am fost pe la simpozioane, n-am admirat alte simeze decat pe cele ale defunctului „fond plastic”, muzeele vazute de mine le numar pe 10 degete iar pentru concediile in strainatate imi ajung cele de la una singura (stanga sau dreapta- care vreti voi la alegere). Ma induioseaza puii de matza, cateii vagabonzi, copiii de orice neam si oamenii in varsta, nu neaparat in aceasta ordine. Nu spun oamenii batrani ci doar cei in varsta. Si revin la tema. Ma tem.

Ma tem ca intr-o zi, daca o voi apuca, voi fi si eu in varsta, poate pensionara cu o pensie in nici un caz nesimtita, poate voi fi neputincioasa, poate voi fi bolnava, urata, stirba, balbaita, incoerenta, depasita de vremuri;  poate voi avea nevoie de cineva sa-mi poarte de grija, ca ai mei fi-vor departe. Poate n-o sa am cu ce, poate n-o sa am cu cine. Poate ziua buna de azi va trece si cine stie ce va aduce ziua de maine. Da, e un motiv perfect egoist, ma tem pentru mine. Dar nu uitati ca oricui i se poate intampla. Soarta nu ocoleste pe nimeni. In final ajungem toti in acelasi loc;  mari si mici, bogati si saraci si azi inca tineri si frumosi si liberi…

Si maine…?

De ce-as rade de cei mai jos decat mine? De ce i-as blama pentru ignoranta – nu e vina lor ca au avut ghinion cum nu e nici meritul meu ca am avut mai mult noroc. De ce mi-as bate joc de ei? Oare mie mi-ar placea? A naibii roata se invarte mereu oricat de mult ne-am impotrivi. E o lege pe care n-o putem abroga oricat ne-am bate cu pumnul in piept – noi nu , niciodata , noi nu….

La un moment dat vom imbatrani, oricat ne-am da de ceasul mortii ca suntem tineri in simtiri. Rahat, vom fi batrani, neputinciosi, uraciosi, greoi in exprimare, plicticosi, depasiti, expirati vor spune unii… Ce-ar insemna asta, ca trebuie sa disparem in neant pur si simplu, sa nu le mai stam in cale celor inca frumosi si liberi si biologic inca tineri?

Ma tem. Si-o spun cu toata responsabilitatea uneia inca – spun inca- tanara. Si-atat!

 

 

nu vreau o tara ca afara


Vreau doar tara mea. Si o vreau intreaga si unita . Nu mai vreau razboaie personale , partinice , fratricide. Vreau oameni calmi si echilibrati nu desfigurati de ura. Vreau o tara de oameni destepti nu de tzatze proaste si de tot felul de „Gica Contra”. Citeam un comentariu pe fb despre anumiti votanti – somerii , pensionarii , penalii , tiganii , persoanele casnice , ignorantii. Ce doriti oameni buni , voi ceilalti , vreti cumva sa le dam in cap? Vreti sa-i omoram? Nu uitati ca pensionarii aia amarati au suportat greul si v-au crescut – ca pe vremea aia erati niste tanci cu cas la gura. Nu uitati ca somerii sunt someri pentru ca li s-au taiat fabricile la fier vechi. Ca un neica-nimeni spunea odata ca trebuie privatizare fie chiar si pe 1 dolar. Si nu ne-am ales nici cu 50 de centi.  Nu, nu mai vreau o tara ca afara. Vreau o Romanie a Romanilor , nu a austriecilor , nici a polonezilor , nici a nemtilor nici a francezilor nici a altor neamuri. Aceia sa-si vada de ale lor . Vreau drumuri facute de romani nu de americani. Da fratilor , vreau fabrici si uzine nu lanturi de hipermarket-uri. Vreau „Fabricat in Romania” nu „Made in UE”. Vreau varza de Buzau si rosii de Bragadiru , mai vreau piersici de Nazarcea si cartofi de Prejmer. Vreau mere de Voinesti si branza de la Muscel.Vreau perdele de Pascani , stofe de Buhusi , gem de Topoloveni si hartie de Busteni.  Vreau inapoi serele Codlea si vagoanele de Arad.Cei care va amintiti puteti completa lista.Chiar nu mai stim sa facem nimic?  Nu mai vreau masa de manevra si manipulare. M-am saturat de multinationale si corporatisti cu camasi albastre si cravata. Parca nu va placea uniforma. Aveti impresia ca daca multinationalele isi muta teatrele va vor lua si pe voi la pachet? Se vor duce acolo unde platesc mai putin caci voi veti fi devenit prea scumpi pentru a fi si profitabili. Nu , nu vreau o tara ca afara. Imi vreau padurile inapoi pe culmi de munte. Imi vreau campiile inapoi cu lanuri si roada bogata. Imi vreau oamenii inapoi , buni si calzi , intelepti si toleranti , harnici si frumosi la suflet. Da , recunosc , sunt nationalista si daca asta-i un pacat prefer sa traiesc in pacat. Mi-e greu sa cred ca cineva uraste neamul asta atat de mult incat sa vrea dezbinarea lui. Inainte de a fi cetateni planetari suntem cetateni Romani. Iubiti -va oameni buni. Daca nu va intelegeti aici cum vreti sa supravietuim ca oameni?

inceput de Mai


Cu ploi. Cu si mai multe ploi , cu foarte multe ploi. M-am cam saturat. Pare ca primavara asta vrea sa suplineasca prin ploaie lipsa zapezii din iarna ce-a trecut. Asa ca mare lucru n-am facut. Nu reusesc sa termin 10 mp de loc plin cu buruieni pentru ca pamantul e ud. Nu reusesc sa leg via ca e de neintrat. Nu reusesc sa cosesc lucerna ca putrezeste pe pamant. Nu reusesc sa tund gardul viu ca e prea plin de apa. Nu reusesc nici macar sa fac niste poze cu irisi infloriti pentru ca nu infloresc. Astept cate un boboc doua saptamani . Totusi , printre picaturi , timid si-au mai deschis petalele trei/patru dintre ei. Din cei luati asta toamna. Asadar , IRIS!

Nici trandafirii nu stau mai bine la capitolul inflorire. Cele cateva flori au in schimb culori mult mai tari decat de obicei. Poate din cauza frigului.

IMGP8476IMGP8537IMGP8532IMGP8525IMGP8523

Iar ciresii au evoluat rapid de la dat in parg la super copt/ ca si culoare pentru ca altfel au inceput sa crape de atata apa , ba chiar sa se strice. Gustul insa e destul de bun. Poate mai incapea putina dulceata dar … asta e!IMG_20160426_160555_024IMG_20160429_114448_431IMGP8512IMGP8511

 

intre doua ploi


ca tot asa ne-am omorat toata „prima”-vara asta. Intre doua ploi am reusit sa plantam rosiile in solar.IMG_20160424_171305_000IMG_20160424_171259_754IMG_20160424_171203_286IMG_20160424_171146_010IMG_20160424_171141_203IMG_20160424_171133_376IMG_20160424_171121_849 Cu nepretuitul ajutor al Madalinei la plantat si al lui Adi la montat plasele antipisici. Ca la impresionantul lor numar  era imperios necesar sa blindam solarul cu asa ceva.  Nu stiti cine-i Adi? Asa e , n-am zis nimic despre un eveniment important care a avut loc vara trecuta. Dar voi recupera curand cu o postare serioasa pe tema asta. Revenind la solar probabil va fi ultimul an in varianta actuala. Deja lemnul a putrezit pe alocuri , folia s-a rascopt si am tot peticit-o , sarmele au ruginit si le-am tot innadit. Gata , ultimul an. La anu’ facem unul pe teava si cu macara. Asa de moft. Cu greu am dezburuienat gradina. Slabe sperante sa tina prea mult cu atata apa. Asta-i an de taratoare d’aia cu floricele albastre si inca una „al carei nume nu poate fi rostit” ca n-as vrea sa jignesc nationalitatile conlocuitoare. Oh , uitam cucuta. Minunata cucuta pestilential mirositoare care mi-a impanzit tot locul mai ceva ca domnul pir.Tot intre doua ploi am reusit sa finalizam un proiect amanat de multi ani – tot ce-i provizoriu tinde sa devina definitiv – si anume Gardul din spatele casei. IMGP2399 Dezolant , nu?

Desi ziceam ca nu vreau betoane am cedat interesului major de protectie impotriva buruienilor , cartitelor si cainilor pripasiti in numar din ce in ce mai mare pe langa noi.O fi din cauza lui Cutica pe care-l hranesc de cativa ani si care de, si el ca omu’ , a mai avut o iubita , ceva pui din flori si tot asa. Ce e drept nu e pacat , masina si curtea mea sunt cele mai bine pazite din zona. Dar , totusi , se cerea gard si gard am facut.IMGP7875IMGP7899IMGP7901 Parca-i totusi altceva.  Ne-a mancat finantele pe vreo trei concedii dar  zona aia de gradina are deja alt aspect mult mai ingrijit. Si fiindca tot veni vorba , intre mai multe ploi de data asta , am schimbat oaresce stalpi prin vie ca asa le vine randul la toate odata. N-am mai pus tevi ca erau prea scumpe , nici spalieri ca s-au furat deja toti , am luat niste trunchiuri de salcam de toata frumusetea , tratati cu flacara si ulei ars si ingropati cu ajutorul minunatei scule ce se cheama burghiu de pamant , achizitionat fara regrete de la Dedeman (pentru cei interesati , e ideal pentru sapat gropi de diametru rezonabil de mic – adica mai mic decat o cazma – numai bun si pentru plantat pomi).

Dupa cum vedeti pana si o mata il poate folosi. Efortul e minim , randamentul maxim . Si dupa asta m-am aventurat la taiat via. Eu si nimeni altcineva. Ca m-am tot rugat de unii si de altii , m-au tot amant pana cnd am zis pas. Oricum imi tot promiteam asta in fiecare an asa ca anul asta am facut-o.Si se pare ca , norocul incepatorului , am taiat-o binisor ca e plina de struguri. IMG_20160424_171945_938IMG_20160424_171931_953IMG_20160424_171924_379IMG_20160424_171919_302Si uite-asa din ploaie-n ploaie am ajuns la Sf. Gheorghe cand am aniversat noua ani de la primul tarus batut la casa. Aniversare cu surle si trambite adica in tonul de acum noua ani cu sape si lopeti ,greble si foarfeci , sfori si sarme. Ca Sfantul e ingaduitor si nu se supara daca plantezi ceva de ziua lui. In concluzie am plantat afara vreo 20 de fire de rosii ramase din solar , am sapat putin prin ce-a mai ramas din ceapa – la toamna nu mai pun fir ca mai bine se face aia pusa primavara – am scos leusteanul la lumina ca il napadise lucerna , am mutat urzicile la locul definitiv cu naturiste ,IMG_20160424_171720_540 (haha , astea-s naturistele, nu urzicile) am legat niste trandafiri , ma rog , maruntisuri. Si iar a plouat. Mai bine ca a fost asa ca de Florii ma mancau palmele si m-am tot plimbat intre doua averse sa vad care-i stadiul general. Era bine. Rosiile n-au simtit transplantul , ziceai ca acolo au fost semanate , tufele de gutui japonez din care am incercat o delimitare in fundul gradinii desi cu florile uscate si cam jerpeliti incet incet scot frunze noi , gardul viu minune e mai minune ca niciodata si trebuie sa ne gandim serios la o masina de tuns mai performanta – cea pe care o avem nu merge decat la tufe mici iar asta e deja urias. Si iar ploua. Aseara speram ca se mai imbuneaza cerul si am prins o pauza. Luasem niste rasad de telina si busuioc pe care le-am plantat printre rosiile de afara. Am semanat loboda rosie la naturiste si marar  pe langa ceapa. Si n-am terminat bine ca iar a inceput ploaia. La fix pentru peticele de gazon chelit pe care le-a tratat Madalin cu un sac de samanta. Om vedea ce-o iesi , iarba sau patlagina. Ca si an de patlagina a fost asta . Nu mai tusim vreo doi ani la cata a rasarit. Si gata. Astept cu interes sa infloreasca irisii.

Evolutie


Lucrurile evolueaza vertical spre verde de la o zi la alta. Culorile florilor se schimba si ele de la albul rece al ghioceilor , prin nuante de albastru si mov o carmesc usor spre roz si galben. Curand , curand va fi mult galben apoi si mai mult roz si verde si explozia nebuna de vara. Dar pana atunci mirosim lalele – Fiore se pare ca e un gradinar desavarsit si iubeste florile cel putin la fel ca mine. Ati vazut cu cata delicatete pasea printre branduse si acum incearca sa miroasa o lalea – laleaua primordiala care deja a inflorit. Nebunii astia de caltunasi au umplut gradina , au iesit prin toate colturile , palcuri , palcuri albi si mov , placut mirositori. Bujorului i-au mijit coltii , Manole mai are putin si se ia la intrecere cu caisii , narcisele , unele , aproape ca s-au trecut dar mai sunt si altele care abia acum se itesc mandre dintre frunze. Iar eu , eu nu mai am rabdare , am inceput sa tai trandafirii. Cate putin in fiecare zi , doua ore de lumina dupa programul de serviciu ma deconecteaza mai mult decat orice. Peste o saptamana intru intr-un miniconcediu – cateva zile ramase de anul trecut . Sper doar sa nu ploua sau , ma rog, sa nu ploua prea mult.

aproape gata


Daca stai sa te gandesti, pana incepe „oficial” primavara nici nu mai e mult. Iarna e aproape gata. Daca se pastreaza buna traditie , februarie ar trebui sa fie cea mai lunga si nesuferita luna din an , cu viscolul de rigoare din ultima decada , cu temperaturi peste si sub , cu seminte puse la incoltit ca oricum nu se stie ce se alege din ele. Hm… si cu o crasa lipsa de inspiratie. Imi lipseste . Total . Nimic din ce fac sau vad parca nu-i tentant sa fie impartit. Dar hai , fie , macar o data pe luna ar trebui sa zic si eu ceva . Macar asa , pentru aducere aminte.

Mda , gradina se prezinta binisor. Irisii plantati in toamna , mai precis vagonul de irisi plantati in toamna , par sa se fi prins. Si daca nu , are balta peste. Site-ul de la Anthesis e prietenos , plantele-s de soi , preturile bune , livrarea rapida. Palcul de ghiocei de sub corcodus a inflorit , liliacul are muguri uriasi iar Manole promite flori mai multe ca niciodata. Sunt curioasa sa vad glicinele cum au trecut iarna. Probabil peste 6 ani o sa vad si ce flori fac. Oricum , cea  existenta acopera  deja un sfert de casa si daca o las de capul ei in vara asta ma fac si cu acoperis verde. La dormitor nu o sa mai am nevoie de obloane sau jaluzele , va fi suficienta umbra.

In spate n-am trecut inca , handra de ceapa era putin festelita ultima oara  , cam lovita de ger dar sa speram ca zapada i-a priit. Noroc ca anul asta Pastele pica mai tarziu deci mai avem sanse. Cat despre solar se preconizeaza cel putin pereti noi – folia este cea originala , anul trecut am schimbat doar acoperisul – asta in cazul in care stalpii n-or sa cada pe nepusa masa. Si de-or cadea e posibil sa-i schimbam locul dar asta e doar o ipoteza .

Doamnele gaini au trecut iarna relativ cu bine. Din toata liota cumparata asta vara cel mai bine insa a rezistat Domnul Boc. Nu stiu daca am mai pomenit de el. De fapt este o ea. Cel mai mic si mai prapadit pui , a rezistat si caraitului si haraitului si problemelor digestive care au decimat sa zicem un 20 % din efectiv. Si se numara printre cele outoare.  Le-am mai completat in toamna cu trei zburatoare de la tara , doua gaini si-un cocos – cine stie , poate am noroc si pica vreuna closca. Din cele trei una e Vulturica , e incaltata , vinetie , are si putina barbita si face oua verzi. Da , e corect ce-am scris , oua verzi , cel mai frumos verde oliv posibil. La Paste  ouale ei nici nu mai trebuie vopsite.

La concurenta cu gainile e efectivul de pisici. Opt la numar . Una e din vechea garda – Delicata Mia una din fetele lui Missy , ca pe sora ei a luat-o Madalina s-o faca  fata de Bucuresti – Restul , doua transe  de motani tot unul si unul , trei de la Mia : Galben ( cred ca-i Galben reincarnat),  Fiore si Rudolf cel cu nasul rosu si patru adoptati de Mia de la sora ei – Yin si Yang , Co(i)alb si Moustache. O turma de tantalai dintre care insa se distinge Moustache. Habar n-am cu cine si cum dar e pufos si latos , are o blanita moale si o coada stufoasa de parca l-a facut ma-sa cu un persan. Si e iubitor nevoie mare , alintat peste masura si puturos de nu se poate , prea puturos ca sa faca vreo prostie. Mi-a intrat pe sub piele cu privirea-i languroasa si cu torcaiala de alint si in plus si Kimi-l place asa ca e singurul care are acces in casa.

Eh si cam asta ar fi tot. Astept cu nerabdare luna viitoare. Incep sa ma manance palmele , trandafirii se cer taiati , via ajustata , iarba periata si tot asa. Pamant reavan , aer curat , vantul de rigoare si vreo ploaie daca vrea Dumnezeu.

iarna din nou si tot nepregatiti


ca si noi ca si drumarii suntem inca o data luati pe neasteptate. N-am mai gasit manusile , cismele erau prin fundul podului – pana saptamana trecuta am umblat in pantofi – pentru caciuli am rascolit tot sifonierul. A nins ca la Polul Nord , zapada are peste juma’ de metru , pomii sunt cu crengile la pamant , tufele sunt doar niste mormane de zapada , casa e pictata in alb cu vagi urme galbui pe ici pe colo. Gardul viu minune e culcat la pamant. La incheieturi am bratari muscate de ger iar mijlocul e intepenit de atata lopatat.

Această prezentare necesită JavaScript.

Bine v-am regasit!

dor de Misilica


Am visat-o. Am visat ca eram prin gradina cautand prin iarba-nalta nici eu nu mai stiu ce si am gasit-o terfelita , intinsa , lesinata pe Misilica.

Am crezut ca e moarta si-am luat-o in brate acuzandu-ma ca nu am cautat-o suficient de atent si de mult. Aproape ca am simtit-o fizic in bratele mele si-am plans in somn de mila ei. Si-atunci am auzit un mieunat slab de parca isi revenise la viata in mod miraculos si a inceput sa-mi miroasa mana. Parca imi transmitea telepatic ca si ei i-a fost dor si s-a chinuit mult sa se intoarca. Am fost atat de fericita  dar scurta fericirea pentru ca a disparut ca un fum din bratele mele. M-am trezit buimaca , ingrijorata ca visul nu prevestea nimic bun , plina de speranta ca minunea s-ar putea totusi produce. Toata ziua m-am gandit la ea. Apoi seara a venit telefonul. Mi-a tresaltat inima si nici nu stiu cum am ajuns la locul de intalnire. Niste copii inimosi citisera afisul meu si m-au sunat. Aproape totul corespundea , alba , cu ochi albastri , labute maronii, se invartea prin zona cam de doua saptamani … Si-apoi , ca in vis totul s-a destramat. Lipsea pata alba de pe botic iar labutele aveau botine albe. Era ca ea dar nu era ea. Am plecat ravasita si m-am tot gandit daca nu era bine s-o fi luat-o pe cea gasita , sa nu mai rataceasca pe strazi dar apoi m-am gandit ca poate e si ea cautata la randul ei de vreo familie care-o iubeste si-o asteapta. Am lasat-o in grija acelor copii inimosi care avusesera grija de ea si ianinte , pana sa vada afisul meu. Si stau si ma intreb , a fost premonitie sau vreun mesaj? Inca mai sper ca intr-o zi imi va iesi in cale din tufa ei de thuia de la poarta , se va intinde lenes in iarba si vom merge impreuna flecarind nimicuri catre casa…

IMGP2639