Imi vine destul de greu sa vorbesc despre mine. Imi place sa cred ca sunt tanara (inca) . Daca ma intrebi repede cati ani am sunt tentata sa spun 31 . Am ramas cumva blocata la varsta asta desi au trecut niste ani buni de atunci si ridurile de la coada ochiului chicotesc si ma tradeaza. Dar probabil ca mai mult conteaza cum te simti. Eu ma simt inca de 31 si n-am de gand sa imbatranesc prea repede. Sper sa si reusesc. Oh si parca de cand m-am mutat acasa , chiar am intinerit. O fi pamantul de vina. Pamintul , mama Gaia , ma plec in fata ei cu umilinta in fiecare zi si-i multumesc pentru ce-mi ofera in schimb. Viata. Imi place sa simt pamantul revan in palme si sa-l mangai chiar si atunci cand il ranesc cu sapa sau cazmaua. Parca sunt copila de altadata , alergand desculta in tarna si cu parul in vant. M-am nascut si am crescut la tara la bunicii mei intr-un sat din zona de deal a Buzaului. Robesti se numeste. Cand eram mica ma gandeam la semnificatia acestui nume. Acum cred ca i-am gasit-o ; Rob esti , rob al pamantului si-mi place sa fiu asa. Oricum acolo ne intoarcem. Ai mei acolo ma asteapta… dar inainte de asta mai am de incercat cateva lucruri.
Nu prea stiu ce sunt dar stiu sigur ce voi fi.
„Viata-mi s-o trece ca un foc,
un jar mocnit si fara valvataie ,
un vis al timpului ce-ncet se scurge , pierdut intr-un fantastic joc..
Voi fi fericita si voi arde ca o aschie uscata.
Apoi voi plange, singura voi fi …
Atat de singura incat ecoul pasilor mei printre ganduri
ma va face sa tresar.
Apoi voi dori sa dispar…
Dar inc-o flacara voi fi ,
Inc-o iubire
Si inc-un strop de apa peste mine,
ma va preface-ncet in scrum
Si -am sa ma schimb in praful de pe drum…
Voi fi pamant…iar trupu-mi drept va fi un trunchi batran
Picioarele-mi se vor schimba in radacini
si parul meu in pajiste cu flori de iasomie
iar bratele-ncarcate de lumina
in ramuri grele ,
se vor scutura de floarea alb-a sufletului meu.
In umbra visurilor mele , vor paste linistiti mereu alti cerbi ai sperantei.
Dar intr-o zi ,
un taietor de lemne va veni – nu vei fi tu acela-
Imi va desparte crengile de trup
si m-oi preface-n scanduri fine,
albe si drepte lunecand cuminti
pe apa sortii-n jos.
Ma voi asterne cetina de brad,
iubirii tale fraged pat.
Izvor voi fi de apa vie
doinind pe rana dragostei si , cine stie ,
ma voi ingemana cu marea intr-o zi;
neant , eternitate , valul ei voi fi
imbratisand aceleasi tarmuri ale tale
sau …urma pasilor tai pe nisipul moale…
Voi fi pamant…
M-oi ridica pe-un fir de vant
si pasare voi fi
Voi sageta albastrul nesfarsit
Apoi
un vanator necunoscut – nu vei fi tu acela-
ma va ucide cu un gand .
Voi fi pamant,
Ulcior de lut ciocnit cu vin la nunti.
M-oi sparge-n mii de cioburi
De prin curti
m-oi aduna in munti.
Voi creste floare-n parul unei fete
Parfumul meu , iubirea sa i-o-mbete
Voi fi un abur alergand ;
fiinta fara trup , doar sufletu-mi arzand
in palcuri descantate de padure,
in hora ielelor neprinsa de gandire.
Materie ce-si va cata o forma-n vesnicie
sau … puful diafan de papadie.
Si roua diminetilor voi fi
peste copacii adormiti in leagane de frunze.
Voi fi tacerea ta de ganduri nepatrunse.
Racoarea noptilor…
Tu nu vei sti
cand cu o boare-ti voi atinge fruntea-nfierbantata
In toamna vremii aramie frunza am sa fiu , uitata…
Voi fi pamant…
Si stropi de ploi voi fi
si al lor cant.
Voi fi un fulg de nea
cazut usor pe mana ta ,
ma voi topi la focul sufletului tau
si-n ochii tai ,
o lacrima voi fi,
ce va cadea pe-ascuns
la moartea mea.”
Cuvintele acestea le-am scris cu mult , mult timp in urma . Mai bine zis mi-au fost „dictate” de o entitate necunoscuta intr-o noapte ploioasa , pe cand fumam o tigara intr-un balcon , la niste rude in Brasov. Aveam 19 ani si a doua zi aveam examen de admitere. Un strop de apa imi stinsese tigara. Am aprins-o din nou si apoi cuvintele au curs pur si simplu . Am terminat tigara tremurand de emotie si fara sa aprind lumina am inceput sa scriu pe hartiile insirate pe masa. N-am avut curajul sa citesc atunci pe loc ce scrisesem. Le-am citit a doua zi infrigurata si de atunci n-am schimbat nici macar un cuvant. Si tot de atunci caut un titlu. Inca nu l-am gasit…
Daiana's Blog 