Pentru voi


1 martie

N-am mai desenat de multa vreme aici.

N-am mai avut nici timp si nici rabdare – desenul cu mouse-ul nu mi-e asa la indemana. Va doresc o primavara minunata! Iar pasionatilor de desen – vizitati site-ul asta. O sa va placa!

Anunțuri

gogosi – pentru fetele mele si altele ca ele


stiu ca nu-i mare lucru dar uite ca eu nu m-am incumetat niciodata sa fac gogosi. Am avut mereu o retinere , parca n-am avut incredere in reteta din cartea de bucate , mi-a fost tarsa sa nu arunc vreun kil de aluat bun de nimic. Dar tare-as fi mancat niste gogosi calde , furioase , simple sau umplute cu diverse cum facea mamaie odata de mult. Poate pentru ca eram prea mica atunci ca sa tin minte ingredientele si cantitatile , poate pentru ca la gogosi nu o ajutam cum faceam la cozonaci… cine mai stie ; cert e ca acum am prins-o pe Pusi pe la noi si nu-i mai dam drumul sa plece acasa cel putin o saptamana. Vine destul de rar si cand vine compensam lungile perioade de lipsa.

Deci , aseara ne-am apucat de gogosi , asa cum numai ea stie sa faca si de data asta n-am mai ratat ocazia , nici nu m-am culcat pe urechea „las’ ca-i simplu si-o nimeresc eu” si-n concluzie m-am pus pe fotografiat totul pas cu pas. Bine ca mi-a ramas aparatul setat cu data si ora ca veti sti si cat a framantat si cat s-a lasat coca la crescut , ma rog , toate amanuntele. Atat ca tocmai terminasem lapte dar nu-i nimic , la reteta asta merge de minune si cu apa.

N-am facut prea mult aluat dar gogosi au iesit o gramada.

Sa incepem :

am cernut intr-un lighenas  o juma de kil de faina

Image

aveam un cub de drojdie , 3 oua (drojdia era pentru un kil de faina deci am pus doar jumate – gasiti si cuburi mai mici exact pentru o juma’ de kil sau daca aveti pachet mare faceti un cocolos mare cat o nuca – nuca trebuie sa stiti cat e de mare, nu? 🙂 )

Image

in lipsa laptelui puteti folosi apa (calduta ) cam o cana pentru aluat si o cescuta pentru a dizolva drojdia. ( Aveti grija ca laptele sau apa sa nu fie firbinti.)Image

se bat cele trei oua intregi , nu prea tare , doar cat sa le spargeti bine.Image

se toarna peste faina in care in prealabil ati pus vanile , rom (o fiola am flosit noi) , coaja rasa de lamaie si de portocala

ImageImage

drojdia am dizolvat-o intr-o cescuta de apa Image

Image

intr-o cana de apa (sau lapte) calduta dizolvati 2 linguri de zahar (daca vreti aluatul mai dulce puteti pune trei sau patru cel mult)Image

Image

se toarna peste faina

Image

Image

se amesteca putin cu lingura apoi se adauga si drojdia dizolvataImageImage

pe parcurs mai puteti adauga pana la 200 g de faina (functie si de consistenta aluatului care nu trebuie sa fie prea flescait. 🙂

ImageImage

dupa ce s-au omogenizat ingredientele , puteti incepe framantatul cu mana si iata ilustrarea perfectaImageImageImage

in timp ce framantati adaugati si cate un pumn de ulei si iar framantati aducand aluatul dinspre margini spre interior , il impachetati ca sa se incorporeze uleiul si aluatul sa nu mai fie lipicios.

ImageImageImageImage

repetati operatiunea cam de trei ori si veti observa ca la final aluatul se va desprinde usor de pe vasImageImage

cand ati terminat , presarati putina faina , acoperiti vasul si-l puneti la un loc caldut pana-si dubleaza volumul (asta insemnand cam juma de ora.)

de-aici restul vine de la sine

Image

intindeti foi pe masa/planseta  presarata cu faina ( groase de pana intr-un centimetru )Image

taiati gogosile cu un pahar sau cu o rola pentru aluaturi

ImageImageImageImageImageImage

puneti uleiul la incins si pana se incinge gogosile se mai lasa sa creasca un pic ( o sa vedeti ca se umfla imediat) si apoi incepeti operatiuneaImageImageImageImage

le lasati sa se scurga putin pe un servetel , le mutati pe platouri  si le pudrati sau nu cu zahar si vanilieImage

Image

Image

Image

Si uite-asa , pana sa ma trezesc eu sa fac si poze, juma’ de platou aproape s-a dus.

pofta buna si voua!

carticele – pentru cristina


p

pentru cristina 

cu scuzele de rigoare pentru intarziere dar am un net de doi bani si-un pic. Imi vine sa-mi iau lumea-n cap cand imbatranesc asteptand sa se incarce o paginuta acolo.

sper sa va fie de folos detaliile – Cristinico eu zic ca merita – ai vazut ce colectie mare exista pe teme de antiplictis mestesugaresc? 🙂

sa mai zic si de maagazinul de hobby? intra numai si-ai sa vezi ca nu mai scapi de mania online. 🙂

un an


a trecut nici nu stiu cand…

parca ieri cautam de plictiseala site-uri de gradina , nume de flori , seminte si alte nebunii , doar asa sa-mi treaca vremea. Pozam gradina doar pentru mine , pentru aducere aminte , pentru simpla frumusete a florilor si nici prin cap nu-mi trecea s-o impart cu cineva. Aveam multe de intrebat , multe de raspuns dar nu aveam curajul nici pentru una nici pentru alta… Si uite-asa , tot cautand , m-am gandit sa caut si in sectiunea de bloguri. Sincer , habar n-aveam cu ce se mananca ” a fi blogger” , mi-am amintit intr-o doara sfatul Crinei de cu vreun an in urma – mami , tu ar trebui sa-ti faci un blog- Pfuai , eu si blogul , ce e aia , nu am timp de asa ceva….

Asa am dat peste blogul Elisei , timp de vreo saptamana l-am studiat pe indelete cotrobaind prin toate categoriile. Timida la inceput , ma gandeam , oamenii astia se cunosc , sunt prieteni altfel n-ar putea asa pur si simplu sa intre pe site-ul cuiva sa comenteze , se vede ca se cunosc bine si de multa vreme. Am inceput sa citesc nu doar articolele postate ci si comentariile si accesaam si link-urile din blogroll. Treptat intram intr-o lume fascinanta a iubitorilor de flori , de gradini , de munca , de pamant … Si incepeam sa-i cunosc putin cate putin pe fiecare , sa stiu ce le place , ce-i doare , ce-i apasa , ce griji au , ce temeri , ce intrebari , ce vise … Ma regaseam in multe din scrierile lor si ii simteam din ce in ce mai aproape , mai prieteni , imi doream sa intru in comunitatea lor , aveam si eu ceva de spus , de aratat , de intrebat sau de raspuns. Si mi-am luat inima-n dinti , am lasat un prim comentariu apoi intr-o buna zi , mai exact fix acum un an mi-am facut un blog. Pentru timp liber si nu numai. 🙂 De-atunci mi-am facut o multime de prieteni – sunt sigura de asta pentru ca nu poti iubi frumusetea , florile , viata si sa fii in acelasi timp nesincer. Eu cred in voi , cei care ma vizitati , cu care de un an am impartit si bune – examene , admiteri – si rele – tristeti , boli – experiente mai mult sau mai putin placute , amintiri placute sau dureroase , voi de la care am primit si laude si admiratie si imbarbatare si compasiune. Dati-mi voie sa va numesc prietenii mei , nevazuti (unii) , dar mereu alaturi. 🙂 Si cum sa nu fie asa cand ne stim atat de bine , avem atatea in comun , ne-am vazut copii crescand , ne-am cunoscut nepotii , rudele , ne-am impartasit impresiile , ne-am plans si ne-am bucurat impreuna , ne-am dezvaluit sufletele … Astazi , dupa un an , va multumesc ca existati.

La multi ani! – prietenelor mele de blogareala si nu numai


La multi ani , fetelor! Va multumesc ca existati si ca am avut prilejul sa va cunosc. Va multumesc ca sunteti alaturi de mine si va anunt ca si eu sunt alaturi de voi chiar daca n-o arat intotdeauna. Va multumesc pentru gandurile voastre frumoase , pentru vorbele voastre minunate , pentru gradinile voastre de vis , pentru sfaturile voastre , pentru ideile voastre.

Va imbratisez cu drag ,

A voastra ,

Daiana