De trei zile vremea e sucita. Aci iese un soare firav , aci toarna cu galeata , aci arde , aci ploua mocaneste. Ca aseara. Drumul de acces , stricat cu ocazia santului de curent a devenit aproape impracticabil. Si abia il rezolvasem in primavara. Acum urmeaza alta bataie de cap , alta masina de pietris , alti bani , alta distractie. Trebuie sa-mi cumpar cisme de cauciuc. Si eventual sa las masina la soseaua principala. Am primit azi un mail de la un prieten cu ce-au realizat japonezii dupa Hiroshima comparativ cu ce s-a ales de Detroit. Eu ce sa mai compar… Am avut vara trecuta parte sa vad satele noastre. E o tara parasita , uitata de Dumnezeu si de lume dar mai ales de cei alesi s-o puna la punct. Citeam blogul Elisei si amaraciunea ma acopera cu fiecare clipa . Se alege praful de tot , incet dar sigur. Case vechi , garduri rupte , geamuri sparte , acoperisuri cazute , balarii cat casa , uscaturi si nelipsita antena TV , Digi , Boom etc… Horror! Oameni tristi , scofalciti , uitati cu un pahar in fata pe un scaun de plastic scorojit si-o masa acoperita cu o musama jegoasa , cateva umbrele zdrentuite si-o firma pompoasa Minimarchet .
Drumuri desfundate , copii lipsa – de unde copii , cine mai face copii in ziua de azi , si daca-i face , cati mai au grija de ei. Cate-o batrana cu gumari in picioare se uita lung , sprijinita in baston , asteptand cine stie ce , poate nepoti sau copii care au uitat de mult de unde au plecat , poate o pensie de patru lei ciuntita cu 15% . Imi vine sa plang si nu stiu de ce . Poate e vremea de vina sau poate sunt stirile – pe care nu le mai urmaresc dar ma urmaresc ele pe mine – poate e dorul de ce era odata. Nu credeam ca poate fi mai rau dar e loc in ambele directii. Imi amintesc de acasa. Un sat mic de deal-munte. Drum pietruit , case proaspat varuite , garduri vopsite , gradini bogate , flori la poarta , oameni voiosi , linistiti… Carduri de copii trecand la si de la scoala sau gradinita. Parinti care-i asteptau in poarta , rasete , chiote. Azi canalizarea e singurul lor adapost si asta daca nu ploua iar cersitul , primul lucru pe care-l inavata. Ca la scoala se face mai mult meditatie , se fac liste cu caiete speciale si manuale alternative scrise de cine stie ce boland de-ti pui creierii pe moate si editate de cine stie a cui editura.
Si iarasi , campuri nelucrate , noroc cu macii care mai acopera ce e de acoperit , dar deja si astia s-au trecut , vaci costelive si oi pline de ciulini.
Am uitat sa traim curat , manjiti zilnic cu gunoiul din televizoare … Inghitim stirile de la ora 5 cu castronul – violuri , jafuri , escrocherii de miliarde , accidente cu masini bengoase , si-i cainam pe altii nu care cumva sa mai avem timp sa ne gandim ce se alege de noi. Il urmarim pe diaconescu – demonstram chiar ca l-au arestat saracul – si pe base pozand din nou in erou national – unde-i diferenta intre el si becali- , si pe boc cel mic si la propriu si la figurat pe post doar cand are voie , parlamentari ce se contrazic de la o vorba la alta , moderatori lesinati sa se auda pe ei insisi , noutati gen sexi braileanca , si ultimul concert , extraordinar al lui vali vijelie , salam , minune sau cum i-o mai chema. Rubrica sportiva nu are alte categorii decat fotbal – de unde gimnastica , tenis , canotaj , sau altceva- si la fotbal doar stiri mondene , ce pastile mai ia mutu , ce iubite mai are unul , cine s-a certat cu antrenorul si pe cati bani a fost transferat altul. Oh dar ramane vremea – inundatii , grindna , alunecari de teren . Si ma intorc la drumul meu desfundat , la comparatia cu Hiroshima si la intrebarea retorica din coada mail-ului – Cine a castigat in realitate razboiul?
Am pus flori aseara. Chiar daca ploua, nu mai suportam sa stau in casa , se discuta prea aprins pe un post oarecare si era pacat sa irosesc vremea ascultand stupiditati . Mi-a dat tanti Maria si un brat de carciumarese pe langa cele pe care i l-e cerusem eu.Am gasit niste seminte adunate acum vreo doi ani de pe meleaguri straine. Or mai fi bune? O sa incerc intr-un ghiveci. Nici nu mai stiu de la ce plante sunt. Imi scapasera niste lastari mai mari de la primele rosii. I-am rupt dar nu m-am indurat sa-i arunc si i-am pus in apa. Au facut radacina si tot aseara i-am rasadit. Sa vad ce iese. Caana creste foarte greu , nu stiu de ce parca toate sunt intepenite , ramase in urma fata de oras. Ce pamant oi fi adus? Ma invadeaza pirul , il smulg apoi il sap dar degeaba. Acum ulerul – iarba dracului , mi se pare dulce copil. Iar scarbele de cartite au trecut si in gradina de legume. Dupa ploile care-au tot fost , dupa ce mi-au devastat florile au trecut la rosii. Am terminat si pastilele otravitoare , am epuizat si stocul de fumigene , degeaba , iar dispozitivul cu ultra-ce-o fi parca le atrage in loc sa le alunge. Of , si Kimi asta care inca n-a invatat sa nu-si mai marcheze teritoriul pe covorul meu.
Daiana's Blog 