Cred ca toata lumea are cel putin un scaun pliant , pentru plaja sau gradina , cu schelet metalic sau din lemn si care la origini a avut o panza mai mult sau mai putin rezistenta. Si mai cred ca in timp panza s-a rupt si probabil v-ati gandit s-o schimbati sau sa schimbati scaunul. Acum vreo 15 ani si eu gandeam la fel. Eram la mare , in concediu , intr-un camping mai salbatec la vremea aceea ( Hanul piratilor ). Ne placea sa mergem acolo pentru ca era un camping aerisit , cu iarba si salcii , puteam tine masina langa cort fara probleme , veneau foarte multe familii tinere , cu copii… An de an ne intalneam cam aceiasi din diverse colturi ale tarii chiar daca nu pastram legatura peste an. Dar ne regaseam cumva in fiecare vara , toti legati de aceeasi dorinta – fuga de oras , de apartamentul inghesuit de la bloc , de aglomeratie , de praf de zgomot. Iubeam viata in aer liber si ce pute fi mai placut decat sa stai asa , doua saptamani ca la satra , fara grija biletelor de vacanta , a camerei de hotel , fara grija orelor de masa , chiar fara grija vremii ( ce-ar fi fost sa cumperi bilete si jumatate din perioada sa ploua). Asa nu eram legati de nimic ; era frumos , mai ramaneam cateva zile , se strica vremea , strangem calabalacul si plecam. Practic fetele mele au crescut in acel camping. Am mers cu ele de cand aveau un an. Stiau toate cotloanele si nu ma temeam sa le las sa se joace pe unde doreau. Multi vor spune ca nu era confort , ca le-ar fi lipsit camera , patul , baia , restaurantul… Hm, ce putea fi mai placut decat sa tragi un pui de somn pe saltea , in iarba , la umbra salciei , sa adie briza , sa faci un dus rapid cu apa incalzita de la soare , sa mananci cand vrei si ce vrei , sa nu ai treaba cu toalete de gala , sa stai seara la un foc de tabara , la un gratar si la un vin rece… Da , ma rog , noua ne placea. Dar iata ca uitam de la ce am pornit.Eram destul de dotati , cort mare de patru persoane , masa plianta , o gramada de vase si cutii din plastic pe care care le foloseam pentru depozitare , cuie , ciocan si sfoara ca sa mi le agat prin salcie si bineinteles scaune pliante – vreo sase la numar pentru noi si eventuali musafiri , din pacate cu panzele cam duse. Ma chinuisem sa le schimb dar masina mea de cusut nu tragea prea bine pe material gros , ata era de proasta calitate , nici nu le croisem prea bine , la sezut erau prea slabe , la spatar erau prea scurte si m-am pomenit cu ele rupte inainte de vreme. Solutia , am sa v-o dau si voua in imagini. Cu cateva gheme de sfoara mai groasa , rabdare nu cine-stie-ce , cateva noduri si doua seri de buna dispozitie am rezolvat problema pentru inca sapte-opt ani.
Acum le-a venit iarasi randul scaunelor mele sa fie reinnoite.Nu ma pricep la explicatii asa ca v-am facut poze pas cu pas.
Iata:
1. Montarea firelor de lucru-
Masurati lungimea bucatii pe care vreti s-o lucrati , triplati-o apoi dublati-o plus o rezerva de 15 -20 cm pentru legaturile de capat.
Toate creatiile astea ne definesc si vorbesc despre noi fara sa fie nevoie sa ne prezentam.
Mihai
Scaune Birou – http://www.chairsdirect.eu
ApreciazăApreciază
Felicitari! Sfoara a rezistat in timp? Astea de canepa nu-s chiar asa de rezistente din cate am observat.
ApreciazăApreciază
Prima data m-a tinut vreo sapte ani iar sfoara era mult mai proasta ca cea folosita acum. Era un tip de sfoara mai industriala ca sa zic asa. Nu foarte bine rasucita. In schimb ce-am luat acum e mult mai buna , e din patru fire rasucite si mult mai uniforma si fina ca aspect. Se lucreaza si mult mai usor , nodurile se strang bine.Nu am incercat altfel de sfoara (ex. lucioasa) pentru ca aluneca prea tare si se lucreaza greu. Rezista daca nu-l lasi iarna in zapada. Vara nu-i o problema ploaia ca se usuca repede. Oricum tine mult mai mult decat o panza pe care n-ai s-o reusesti niciodata ca cea „de gata”.Daca e lucrat bine , insemnand cat de cat uniform , nodurile se vor echilibra in timp. In plus ai si aerisire iar daca ti se pare ca „te taie sfoara” se poate pune pur si simplu un prosop sau o pernita sau orice sa nu simti sforile.Este foarte comod chiar daca esti putintel ars si te ustura pielea . E chestie verificata , crede-ma!
ApreciazăApreciază
Hei Lus!
Pregatesc un articol mai amplu despre lucruri frumoase si fara bani dar imi ia destul timp aranjarea in pagina. Urmareste-ma si viziteaza si site-ul pe care ti l-am recomandat. E al Madalinei. Cine stie?!
ApreciazăApreciază
Stai ca nu m-am uitat cu atentie:acesta este modelul.Oricum mai arata-ne cate ceva frumos lucrat de tine.Si pune poze si cu orhideele din oase de peste, si cu crengile tale, si cu buturugi si radacini…Toate creatiile astea ne definesc si vorbesc despre noi fara sa fie nevoie sa ne prezentam.In acest fel poate vad si cunoscutii nostri- cei care doar pretind ca ne cunosc- pe langa cine trec prin viata. Hai sa uimesti lumea cu pricepera ta si cu frumosul care izvoraste din interiorul tau. Ca nu degeaba se spune ca; „despre o femeie nu poti spune ca este frumoasa decat dupa ce o cunosti…” Hai ca a inceput sa-mi placa sa scriu! Imi place blogul tau. Jurnalul acesta merita osteneala! Mai scrie!Mai pune poze! Mult Succes! Cu tot dragul!
ApreciazăApreciază
Ce ti-e si cu tehnologia!… Stii ca de cativa ani ne chinuim sa ne facem timp pentru a-mi arata impletiturile astea?!… Azi am reusit si mi-am tiparit mica lectie nr.1 de pe blog! Cand ai timp mai pozeaza(posteaza)cate ceva din ce stii tu sa impletesti. Stii tu, modelul acela in ploita din care aveai un decor pe peretele de la holul apartamentului.
Si cand ma gandesc ca urasc sa stau in fata calculatorului!Nu de alta dar as fi preferat ca sa-mi fi stricat ochii de la goblenuri nu de la el…
ApreciazăApreciază