Provocarea de luni – Conacul


Nu , n-am uitat dar se pare ca la mine saptamana a inceput de vineri seara , iar azi de dimineata parca m-am uitat pe gura camasii – i-a lovit strechea pe toti in weekend-ul asta – doar poze cu masini troznite , zau n-am avut timp nici sa respir.

Daca nu-i bai postez acum , asta e , n-am incotro. Daca finalul vi se pare prea lugubru , am si unul de rezerva. 🙂

Conacul

Panglica neagra de asfalt se stecura lin printre colinele smaltuite de flori. Cate-o tufa de maces , cu buchete rosii se ridica spintara din ierburile nalte. Si putin mai in spate , la cateva zeci de metri , padurea. Drumul urca usor si locul fanetelor fu luat de livezi apoi, pe nesimtite, copacii formara o bolta deasa din crengile impreunate peste drum. Coloritul se schimbase deja , tonuri de rosu , galben , aramiu , verde… Parea ca un pictor azvarlise la intamplare toate acestte culori , pete clare sau amestecate , nuante infinite , irepetabile chiar intr-o singura frunza. Uneori padurea se rarea iar cerul se zarea albastru , atat de limpede si atat de intens incat simtea ca lumina o orbeste. Isi regasea echilibrul inapoi in intunericul dens al boltilor de frunze fara sa vada nimic din minunile de pe marginea soselei. Conducea de ore intregi si ar fi dorit ca drumul sa nu se sfarseasca niciodata.

In playlist , o singura melodie se repeta obsesiv. Nefireasca voce o insotea de cateva ceasuri bune. N-o oprise , n-o schimbase. Se contopea cu muzica , o lasa s-o imbratiseze , s-o managaie. Gandurile … nici nu mai avea ganduri. Mintea-i era golita de orice farama de gand.. Mainile abia atingeau volanul , conducea instinctiv , ca in transa. Privirea insa-i trada oboseala. Si nu doar oboseala ci si tristetea unor lacrimi , prea multe si prea de curand varsate. Nu , nu plangea. Doar sufletul ii era fasii. Ca ceturile toamna imprastiate de vant… Si tot ca o ceata de toamna disparuse si ea din viata lui. Sarutul surprins nu cu mult timp in urma , privirea Lui atat de plina de pasiune , zbaterea celor doua trupuri inclestate in dorinta , expresia din privirea Ei cand a zarit-o acolo , nerusinata , triumfatoare, sarcastica … Acum abia , intelegea rostul tacerilor tot mai lungi , al absentelor si mai lungi , al iesirilor din camera cand suna telefonul… Ramasese paralizata minute bune , privind hipnotizata scena ce se desfasura , culmea , chiar in dormitorul ei.

Se smulse cu greu din fata usii intredeschise. Pasi usor pentru a nu fi simtita si pleca. Pleca fara sa se mai uite inapoi. Nu , nu-i trebuia nimic de acolo. Un motel din marginea orasului o adapostise in noaptea aceea. Singura in camera deodata prea mare planse asa cum nu mai plansese niciodata pana atunci. Timp de doua zile nu parasi camera. Chiar nu-i trebuia nimic. Telefonul zacea undeva inchis dupa primele apeluri de la El. In ziua a treia o bataie insistenta in usa o facu sa iasa din amorteala. Recunoscu vocea Lui

  • Trebuie sa intru! E prietena mea…

Deschise , palid stravezie , cu ochii privind in gol.

  • Iubito , ce-i cu tine , te-am cautat peste tot. Abia azi m-au anuntat de la politie ca ti-au gasit masina , ce s-a intamplat…. deja nu mai auzea ce spune , potopul vorbelor ii lovea dureros timpanele.
  • Nu te cunosc , te rog sa pleci. Nu stiu cine esti – sopti abia auzit.
  • Cum nu ma cunosti? Cum adica sa nu ma cunosti? Ce cauti aici?Ce-i cu tine?
  • Te rog sa pleci. Nu te cunosc . Si daca te-am cunoscut vreodata , te-am uitat de mult.

Plecase in ziua urmatoare , dupa ce cu ajutorul unei prietene isi incropi un minim bagaj.

  •  
    • Unde pleci ?
    • Nu stiu , inca nu stiu , spre munte probabil. Voi vedea unde ajung.
    • Nu crezi ca te-ai pripit plecand asa?
    • Nu , cred doar ca am pierdut prea mult timp.
    • Ce vei face cu casa?
    • Nu stiu. Ma voi gandi cand voi ajunge…Probabil am s-o vand. Pana atunci , ai tu grija de ea?
    • Nici nu era cazul sa intrebi!Sigur ca da! Stii ca el a plecat astazi,nu?
    • Nu ma intereseaza. Nu vreau sa stiu nimic. Stiu destul cat sa plec , cat mai departe. Si pleca.

….. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………

Padurea se sfarsise. Incepea partea de munte , curbele din ce in ce mai stranse , pantele mai abrupte. Copacii razleti de pe margine se zbateau neputinciosi. Abia cand un tunet mai puternic acoperi sunetul melodiei tresari. Cerul devenise negru. Vantul turbase purtand cu el praf si pietre , frunze ,crengi si pasari. Fulgerele coborau pana la pamant iar muntele tot se scutura sub furtuna. Si pe neastepate incepu ploaia , mai intai in picuri rari si grei apoi in rafale atat de dese ca abia zarea la cativa metri in fata. Stergatoarele erau aproape inutile. Continua totusi sa mearga. Ii placea furtuna , o iubea , era aceeasi din sufletul ei , simtea cum ploaia sterge , curata , alina , duce cu ea toate tristetile. La un moment dat insa fu nevoita sa opreasca. Un echipaj de politie ii facu semn sa traga pe dreapta. Opri motorul si stergatoarele asteptand o explicatie.O bataie usoara in geam. Il cobora atat cat sa zareasca o pereche de ochi surprinzator de albastri.

  •  
    • Nu puteti merge mai departe. Drumul e blocat. Din cauza torentilor s-a desprins o stanca si ambele sensuri sunt inchise. Pana vor veni cei de la dumuri… Trebuie sa va intoarceti.
    • Sa ma intorc? Dar nu prea am unde sa ma intorc .
    • Asta cam asa e , spuse el. Dar puteti innopta la Conac. Mergeti inapoi cam 500 de metri si-o sa vedeti un drum forestier in dreapta. Drumul e bunicel chiar daca nu-i asfaltat. Mai mergeti doi km si ati ajuns. E de fapt un popas turistic dar i se spune asa din cauza adevaratului conac de vanatoare aflat nu departe.
    • Am de ales? Intreba ea timid.
    • Ma tem ca nu prea , zambi el si-o ghida sa intoarca.

Gasi destul de repede drumeagul catre Conac. Strajuit la inceput de o geana de padure , iesi curand in spatiu deschis. “Cam prapastios” – gandi tematoare. In stanga perete abrupt , in dreapta hau . Ploaia nu se domolise deloc , ba parca lovea mai furioasa. Torente coborau din munte cu repeziciune tarand la vale namol si pietris. Si negura … negura groasa , compacta , de nepatruns.

Se uita la bord – “cred ca s-au cam facut cei doi km , ar trebui sa fie pe aici.De fiecare data fac aceeasi tampenie , nu intreb nimic in plus si-acu’ , na , ia popasu’ de unde nu-i. “ Opri si incerca sa distinga ceva. “Sa mai merg putin.” Porni din nou si deodata ceata disparu. Cu ziduri crescute parca din piatra CONACUL ii rasari pe neasteptate in bataia farurilor.

“Asta n-are nimic de-a face cu popasul pomenit mai devreme. Trebuie sa fi trecut de el , din cauza cetii nu l-am vazut.”

Se gandi sa intoarca dar singurul loc mai larg era doar acolo , in fata treptelor inegale din lespezi de piatra. Simti deodata ca o lasa si puterile si bruma de curaj. “ ce naiba caut eu in creierii muntilor , singura , la ora asta si pe vremea asta mai ales?”

Opri motorul si-si cauta telefonul. “Pai bineinteles ca nici semnal n-am aici.” Printr-o ciudatenie , un colt de luna strecurat prin panza norilor ii dezvalui un peisaj ce-i trezi fiori . Aflat pe un platou , flancat de copaci contorsionati de furtunile trecute , amestec ciudat de cabana de munte si castel medieval, CONACUL se profila semet in lumina stranie cu ziduri solide napadite de iedera , cu ferestre inalte acoperite de obloane zdravene din lemn. Fuioare de ceata se ridicau usor din pamantul cald . In spate , mai departe , un perete de stanca iar peste zgomotul ploii un vuiet puternic de ape pravalite-n gol.

La prima vedere Conacul parea parasit – de fapt nici nu-si amintea sa-i fi spus cineva ca e locuit. Poate ar fi fost bine sa coboare si sa bata la clopotul ala de bronz , dar cine sa-i raspunda? Privea lung usa grea de stejar si ferestrele ferecate incercand sa distinga vreo lumina , cat de slaba. Ar fi intrebat unde se afla si poate i s-ar fi spus unde naiba era nenorocitul ala de popas. Si era atat de frig…Trase aer in piept incercand sa-si potoleasca tremurul. Gata . Avea sa se intoarca si chiar daca nu-l gasea , va merge la locul blocajului si va astepta acolo. Oricum ar fi fost altceva decat aici in pustietatea asta. Deodata usa se deschise si in cadrul ei aparu un batran , inalt si uscativ , coborat parca dintr-un timp fara varsta.

Desfacu incet o umbrela apoi se apropie de masina.

Deschise usa , incercand sa vorbeasca insa Batranul se inclina ceremonios si-i spuse

  • Bine ati venit la Conac, Doamna!Dati-mi voie sa va conduc. Va asteptam. Urata vreme – mai spuse el intinzand umbrela si ajutand-o sa coboare. Nu va faceti griji pentru bagaje.

    Deci pana la urma nu m-am ratacit – gandi ea usurata– asta-i popasul. Si totusi… parca nu prea seamana a popas turistic. Cine-a mai vazut popas , la munte , cu majordom la usa? Unde naiba ma aflu?

    Ar fi vrut sa vorbeasca dar isi simtea gura inclestata iar vorbele refuzau sa se faca auzite. Pasii o purtara spre casa alaturi de batranul cu umbrela. Desi tematoare parca o forta mai puternica decat ea o impiedica sa se intoarca la masina si sa plece de acolo. Usa grea se deschise cu un scrasnet de balamale neunse in fata ei. Patrunsera intr-un vestibul larg unde batranul lasa umbrela , apoi dincolo… Nu mica-i fu surpriza cand , in locul panzelor de paianjeni prin colturi intunecate , descoperi un salon mare si bine luminat. In fata , un semineu din piatra in care un foc vesel stralucea raspandind caldura si trezind umbre fantastice impartea incaperea in doua zone distincte. O masa joasa in linii simple din lemn masiv , doua jilturi impunatoare dar in acelasi timp imbietoare de-o parte si de alta a vetrei , un covor gros din lana la picioare… Total lipsita de electricitate , incaperea era luminata doar de lumanarile groase din sfesnicele aramii. Perdele fine de borangic atarnau pe galerii din fier , dublate de draperii grele de catifea purpurie. Lumina era blanda , calda , un iz usor de mosc plutea prin aer.

  • Am sa va conduc in camera dumneavoastra. Baia este pregatita. Totul este aranjat. Cina va fi gata intr-o jumatate de ora. Va asteptam.

    Inca nu-si revenise din uimire si monologul batranului o facu sa tresara. Il urma incet pe scara larga – “Va asteptam… cine ma asteapta? Care “asteptam”?” – catre camera ei. Camera ei….Batranul disparuse la fel de tacut ca si prima data. Usor descumpanita cerceta incaperea.Un pat mare cu baldachin, aceleasi perdele fine din borangic , acelasi foc vesel , un buchet de flori de munte intr-un vas de lut asezat pe noptiera. Alaturi baia pregatita pana in cele mai mici amanunte. Parca in transa , se dezbraca incet si intra in cada parfumata. Se lasa imbratisata de apa calda cu mintea golita de ganduri. O moleseala placuta o cuprinse . Nici un zgomot nu spargea linistea ireala din jur , poate doar sfaritul usor al spumei in care se cufundase. Isi aminti vag de cina. Ar trebui sa ies , dar e atat de bine , sunt atat de obosita , mai stau putin – fura ultimele ganduri inainte de a inchide ochii.

 

Se trezise din cauza vantului care urla innebunitor. Un oblon desprins lovea ritmic cerceveaua. Jarul din semineu aproape se trecuse. Lumanarile arsesera complet. Era confuza si incerca sa-si dea seama unde e si ce se intamplase. Realiza ca e in pat , pipai cearsaful moale in care era infasurata. O usoara ameteala in momentul in care incerca sa se ridice. – unde naiba sunt? Apoi isi aminti…. Sari ca arsa – “ce caut aici , imi amintesc ca eram in cada , am…. adormit… , apoi… “- cobora cu greu apoi un val negru ii incetosa mintea si se prelinse usor pe podea.Doua maini puternice o prinsera la timp pentru a nu se lovi cu capul de noptiera. Mai deschise usor ochii si ingaima stins – Tu???? apoi isi pierdu cunostinta….

– Bine-ai venit iubito , sopti el si-o saruta pe frunte…

Soarele lumina crud platoul. Norii albi ca spuma se intreceau pe cerul albastru. O ceata fina de stropi reci se ridica din apropiere , acolo unde torentul se pravalea in hau cu zgomot de tunet.

Pe poteca abrupta de pe marginea prapastiei , un grup de oameni echipati de munte , faceau fotografii , masurau , cautau.

  • Pacatoasa noapte.
  • Da… E primul caz de acest fel de acum 100 de ani.
  • Veniti… am gasit urmele. Nu , uita-te acolo … jos , n-a mai ramas nimic din ea….
  • O sa ne ia o zi , poate mai mult sa gasim totul. Cu ploaia asta , iti dai seama … totul e umed si alunecos… Doamne , ce noapte , ce zi….
  • Ce s-a intamplat acum 100 de ani?
  • Proprietarul cabanei , unicul mostenitor al …. – vantul se pornise din nou , turbat , norii se adunau din ce in ce mai amenintatori , oamenii abia se mai intelegeau… se auzeau doar franturi de cuvinte – Conac … cazut… l-au cautat … prapastie …. saptamana……..sotia….
  • Mai …. cineva aici?

    Omul se mai uita odata spre conac. Un oblon desprins lovea ritmic cerceveaua putreda. La usa groasa de stejar , clopotul de bronz smucit de vant batea sumbru intr-o dunga.

  • Nici vorba… se spune ….. bantuit. Ce priveliste lugubra…

    ……………………………..Perdeaua alba de borangic se misca usor. In spatele ei doua siluete se profilau intr-o imbratisare ce sfida timpul…

Anunțuri

27 de gânduri despre „Provocarea de luni – Conacul

    1. nu m-am gandit la nimic dar am momente cand „cineva” imi dicteaza pur si simplu ce sa scriu. Parca sunt in transa, putine am de schimbat dupa pentru ca parca mi se goleste mintea. O fi de la SF ?! 🙂

  1. in sfarsit acasa. La mine , nu la Conac. 🙂 Si timp la dispozitie destul cat sa nu va supar.
    Scorpio : „o pereche de ochi surprinzator de albastri”
    Papa : sigur ca Tu erai , da’ sa nu mai spui la nimeni.
    redsky: era gata , gata sa las finalul deschis si sa lansez o noua provocare – Care e finalul potrivit din cele propuse de voi. – asta ar fi mers la fix.

  2. si papa se ridica incet, cu o mana uscata, descarnata, prafuita o cuprinse in brate si totul se transforma intr-un colb auriu 😆
    foarte frumos,daiana, simt ca stacheta se ridica din ce in ce mai sus. bravo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s