au inceput sa infloreasca , de la o zi la alta petecutul de pamant unde au fost semanate se albastreste din ce in ce mai mult.
Lună: aprilie 2011
Avem patru saptamani
mami si cu tati , dupa indelungi exercitii de calire , ba prin pod (ca doar nu era sa facem Pastele tot in bucatarie) , ba pe la centrala (ca era destul de frigut acolo sus) , s-au gandit ca la urma urmei ar fi cazul sa ne scoata si pe noi „la zbor”. Si ne-au scos. La propriu. Cand ne-au dat drumul afara din cutiile alea inghesuite am fost tare fericiti. Mai ales ca ne-au facut si o casuta , avem si putina iarba , am gustat si cateva rame si cativa gandacei – e drept ca am mai gustat noi si ceva polistiren de pe la constructia casei si ne-am chinuit sa inghitim si ceva cuie dar erau prea grele pentru ciocurile noastre si parca mai buna era iarba. Kimi , fratele nostru mai mare (sau tata Kimi – nu prea stim exact gradul de rudenie) isi tot vara boticul prin plasa si noi il ciugulim fericiti in semn de pupaceala. Stim ca ar vrea sa se joace cu noi dar mami nu-l lasa ca are coltisori in loc de cioc si cateodata ne mai crantane. Dar ne facem noi mai mari si atunci il crantanim noi pe el. Sau poate ne crantanim unii pe altii… Deocamdata vrea sa ne manance taratele. De cand cu noi , s-a facut vegetarian.
Din gradina mamei
tristeti…
de ce „tristeti”, va veti intreba… Pastele este o sarbatoare a bucuriei , a renasterii , a invierii… E primavara …
Si totusi pentru mine e un motiv de tristete. Pe 26 aprilie a murit mama mea. S-au implinit opt ani de cand a plecat intr-o lume mai buna. Iar in anul in care a murit , 26 aprilie era Sambata Pastelui. Deci inevitabil , indiferent de data la care pica Pastele in fiecare an nu-l pot uita pe cel indoliat de acum opt ani. Si nu pot fi altfel decat trista. Am sa va rog sa ma iertati de pe acum daca in preajma sarbatorilor mari – Sf. Maria ( o chema Maria) , Paste , Sf. Nicolae (pe tata asa-l chema) , Craciun – nu ma voi putea bucura pe deplin , nu voi posta si nu prea voi raspunde. Nu voi fi in apele mele… Nu voi avea unde merge si nici cu cine vorbi….
Telefon peste moarte – Adrian Paunescu
În lumea numelor straine,
Ma simt, si eu, un strainez,
Iau telefonul lînga mine
si n-am ce numar sa formez.
Traiesc, fara speranta, drama
Ca neamul meu, acum, e frînt,
Mi-e dor de tata si de mama,
Dar nu au numar, la mormînt.
De convorbiri cu ei sunt gata
si în necunoscut ma zbat,
îi sun pe mama si pe tata,
Dar crucea suna ocupat.
Au numere secrete parca
si aparatul n-are ton,
Deodata aflu si tresar ca
Nici moartea n-are telefon.
Mi-e dor de voi, parinti din moarte,
Cu lacrimi bine va cuvînt,
Si uit ca ati plecat departe
Si n-aveti roaming, sub pamînt.
Formez un numar, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar stiu ca mort e cel ce moare
si nu mai vine înapoi.
Si, vai, de-atîta timp încoace,
Va chem si-n visuri, sa v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numar desfiintat demult.
Si, daca o sa tinem minte,
Probabil, cînd o fi sa mor,
Am sa va caut în morminte,
Pe-un numar de interior.
Acesta e unul din motivele pentru care-l pretuiesc ata de mult pe Adrian Paunescu.
Va doresc sa fiti sanatosi si fericiti alaturi de cei dragi voua.
diverse
nuante de albastru , nalbe , salcie plangatoare , petale de flori , zambile , alee cu garofite , narcise prin gard , irisi gallbeni si ceapa ciorii (am vazut-o crescuta in palcuri prin iarba in fata unui bloc -arata splendid, la mine creste spontan in vie deci am s-o mut si eu in iarba pentru primavara urmatoare) nu neaparat in ordinea enumerarii.
actiunea solaris -continuare
fara cuvinte
lalele , lalele
intr-o zi aratau asa
iar in alta zi asa
ce mai am prin gradina
Parca mai putine decat anul trecut sau poate ceva mai intarziate. Oricum am mai multa curatenie. Mi-au iesit niste lalele rosii care parca-s oua de Paste in suporturi de frunze. A rasarit salata care bordureaza placut ochiului straturile de ceapa si usturoi. Au inflorit zambilele – nu atat de multe pe cat speram eu dar vad ca au multi pui pe langa ele . Cele roz sunt asa cum avea mamaie in gradina , parfumate si batute, Celelalte albe si albastre sunt din bulbi cumparati si parfumul lor e mult mai slab chiar daca-s mai aratoase. Au inflorit si narcisele galbene , simple si batute dar mi-e dor de narcsele clasice albe cu danteluta rosie in mijloc. Timid de tot au impus pamantul si cateva fire de margaritar , sper sa se inmulteasca si ele pentru ca-l ador. Dar oare e vreo floare sa nu-mi placa?
Muscarii (zambilele motate ) albi cresc pe zi ce trece – mi-as dori si mov dar asta toamna n-am vazut niciun bulb pe nicaieri. In zona in care-am semanat asta toamna nu-ma-uita de la Elisa o buna bucata de vreme am crezut ca n-au iesit decat vajnicele buruieni de care nu pot scapa cu una cu doua. Ba de cateva ori m-am si ciondanit cu Madalin ca voia sa sape locul. Eu nu si nu ca am acolo niste flori. Si au rasarit , au deja inflorescenta in cap chiar daca sunt mititele si inghesuite de nu se poate. Sa mai creasca putintel si le mai raresc sa le pun si in alta parte. In schimb florile albastre ( uite ca nu stiu cum le cheama , eu le zic rochita randunicii , era curtea bisericii de la Robesti plina de ele) s-au intins ca nebunele. Menta creste incet dar sigur , au inflorit cativa irisi pitici galbeni , magnolia inca nu si-a pierdut frunzele dimpotriva pare sa se simta bine sub clopotul ei de plastic. Cred ca anul asta am nimerit-o. Salcioara pletoasa , o nuia infipta asta primavara are acum cam doi metri si cateva suvite-n vant. Am pieptanat-o frumos , am tuns-o si-i place. Mirare mare , clematitele care-n alti ani abia se chinuiau cu cate-un firicel acum sunt pline de lastari vigurosi si cu boboci umflati. Am mov , alba , grena si albastra. Abia astept sa infloreasca. Tot n-am reusit sa seman mare lucru in gradina ( ba a fost frig , ba a fost pamantul tare , ba a batut vantul , ba n-am avut eu chef). Leusteanului cred ca in sfarsit i-am nimerit locul potrivit ca deja nu mai cumpar de la piata. De patrunjel si telina nu mai vorbesc ca toata iarna le-am avut la discretie. Doar bagam mana in zapada. :). Ma concetrez asupra cataratoarelor. Am zeci de metri de gard din plasa de sarma , deci sunt foarte expusa din punctul asta de vedere. Nici gard zidit n-am sa-mi fac vreodata ca nu vreau cazemata si-apoi sa mai vada si trecatorii cate ceva sa le bucure privirea. Dar trebuie sa mai insir niste iasomie (pana acum am doua bucati prinse bine , puse asta toamna si deja gardul langa ele a inverzit) , niste iedera de orice fel si-oi mai vedea eu ce mai gasesc de furat de pe coclauri. Mladitele luate din padure acum doua saptamani vad ca s-au prins. Au iesit si cateva frunzulite la zmeura de la sis. Sper sa se umple zona de la drum. Bujorul roz da semne sanatoase si se pare ca tufa s-a marit anul asta. La fel si tufele de agris si coacaz unde mai pui ca-s si pline de fructe. Am reusit sa mai arunc cateva seminte de lupin , mararite , scanteioare , regina noptii si ochiul boului. Sigur ca mai am destule de pus dar acum is chitita pe curatenie. Si cum nu prea are cine sa ma ajute (mai exact nimeni) de dimineata imi fac vant si ma apuc de geamuri. (blestemul vietii mele – geamuri ) Asa ca nu mai am timp sa pun poze frumos asezate in pagina , le voi incarca la gramada si vedeti voi cum le descurcati 🙂
zapezi de april
pentru ca nu ma pot abtine – continuare
nu , de data asta nu le-am luat din sanul naturii ci din magazin.
Nu de alta dar eu niciodata nu etichetez semintele si un plic in plus nu strica niciodata. Iar floarea din ghiveci se numara printre preferatele mele. Va amintiti ca am avut-o si anul trecut . In general plantele anuale isi lasa samanta pe unde se afla si in anul urmator ies singure. Asta se pare ca n-a vrut sau poate-i prea devreme. Nu-i nimic , am s-o pun in alta parte sa vedem daca o iesi ceva si la vechiul loc. si la final cateva rasaduri de castraveti pe care abia le-am pus saptamana trecuta. Asa ca sa am de schimb 🙂
ceturi de primavara
branduse-n iarba…
va amintiti (sau poate nu ) , va spuneam ca vazand niste poze din Scotia mi-a incoltit in minte ideea de a face si eu la fel . Adica sa plantez bulbi de branduse prin iarba , in spate , la terasa , pe langa alee … pe unde mai pot …
Iata si fotografia promisa. Daca asta nu va convinge… Si sa stiti ca sunt si branduse de toamna – mov lila roziu deschis – infloresc prin septembrie – va spun ca le vedeam in fiecare toamna pe cand mergeam la Brasov la scoli inalte. Mi-e dor de vremurile alea si de drumul printre munti , pe firul apei… 😦
N-am dreptate?
aglomeratie mare…
va amenintam de multa vreme ca anul asta imi iau pui. Aveam cele mai serioase intentii dar erau planificati pentru nitel mai tarziu. Se pare insa ca planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ pentru ca vineri de 1 aprilie ( si n-a fost pacaleala) m-am pomenit cu doua cutii piuitoare , mai precis 80 (optzeci) de ghemotoace alb-roscate pentru care nu ma pregatisem absolut de loc. In concluzie , casa mi-a devenit dintr-o data neincapatoare , am mutat rasadurile de la bucatarie si-am instalat cresa pentru puisori. Din fericire am un ajutor nesperat din partea lui Kimi care si-a descoperit o a doua natura , cea de closca iubitoare. La cel mai mic piuit e langa ei , ii miroase si-i linge ca pe catei si daca ar incapea s-ar cuibari cu ei in cutie. E ca un copil mic care a primit un animalut mic de care sa aiba el grija. Nu mi-am imaginat ca va fi asa , ma temeam ca o sa-i inhate unul cate unul , ca o sa-i latre , ca o sa-si imagineze ca sunt bucatele mai mari de ficatel , pieptisor si copanel. Dar parca cine stie… cred ca banuieste el ceva…. si asteapta sa mai creasca. Pana atunci ….
Pana atunci , astazi vine nea Marin – ca doar ce terminaseram actiunea Solaris – si incepem actiunea OZN (optzeci de zburatoare neadapostite). Ca doar au si ele nevoie de o curte si-un cotet , nu?
muguri albi si roz si flori
ramasesem datoare cu niste poze. Am tot sperat ca o sa pot fotografia niste caisi in floare dar primavara asta se lasa greu asa ca bucurati-va de crengutele inflorite intre timp.
din pacate parfumul nu poate fi postat. 🙂craciunica de paste
va amintiti de craciunica fondanta?
ei bine , infloreste din nou , e plina de boboci. In plus a inflorit si cea pe care o astept de cativa ani buni , rosie , de la mama mea.
asteptand-o pe mami
tati si baiatul lui…
Daiana's Blog 